Cuie ruginite

[Corneliu Neagu]

Ziua întâia

 

Vin ciorile pe crengile căzute

și umbrele prin curte se-ndesesc,

în poama acră-a mărului crețesc

briceagul tatei singur se ascute.

 

Ulucile din garduri stau să cadă,

iar cuiele din babe-au ruginit,

îl văd pe tata stând nedumerit

pe banca învechită din ogradă.

 

L-aud că-njură foarte supărat

de luna măsii-n cerul cristalin

căci zidurile toate s-au surpat

când a vorbit la megafon Stalin.

 

Ziua a doua

 

De azi de dimineață îndrept cuie –

le-am scos de ieri din gardul prăbușit,

l-aud pe tata înjurând mâhnit

de cerul măsii stors dintr-o gutuie.

 

Întreb de cuie noi, neruginite,

și de uluci de brad, că sunt mai moi,

dar tata pomenește de-un altoi

ce-mi va opri cuvintele rostite.

 

Și supărat se-ndreaptă spre grădină

să dreagă gardul rupt lângă anin –

din când în când se-aude în surdină

înjurături slăvindu-l pe Stalin ... !

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Chris! Onorat!

[Chris]

frumos!

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Valeria! Amintirile mele sunt mai bine conturate, aveam 9 ani la moartea lui Stalin, iar ceea ce am transpus în aceste versuri ajunge tocmai din aceste amintiri...

[Valeria Merca]

Eram mică de tot când bunica mea a adus în casă vestea morții lui Stalin. Oamenii locului chiar inventaseră înjurături în care îl pomeneau. O întoarcere la copilărie, la vremea vitregă când tata își exercita rolul de stâlp al familiei.

Evocatoare și nostalgice cele două texte, structurate pe zile.

Am citit cu mare drag. 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc pentru trecere și mesaj, Gina Zaharia!

[gina zaharia]

Poetice tablouri! Cu siguranță sunt prolifice aceste cuie. Aștept ziua a treia.

Admirație!

[Corneliu Neagu]

Un mesaj plin de grație, Ada! Mulțumiri alese și gând bun din partea mea.

[Ada Nemescu]

Așteptam ziua a treia...

Dincolo de narațiunea poetică, metafore deosebite îmi bucură sufletul și zorii..

Aplaud, aDa