Cu vocea zgâriată de lacrimi

[Bolache Costin Andrei]

Cu vocea zgâriată de lacrimi,
munte păcătos de jertfă,
revarsă versantul pe gloria razei,
de arbori înțepat si de râuri săcuit.

Dorul de lună iți linge coroana,
nectar de rugină și sânge,
răsare din mâine sămânța speranței,
căldura o sfarmă-n nucleul dorinței.

Subțire coloana luminii ce unge,
subțire... și voia străpunge,
gândirea de piatră-a gigantului alb,
zdrelit de durere, dar plânge...

Dar zbiară-n neant de nimeni n-aude,
Cu vocea retrasă în lacrimi,
petale de-azur rătăcite sălbatic,
în inima stoarsă de patimi.

[Bolache Costin Andrei]

Va multumesc doamna Sofia, pentru lectura si apreciere.

Poezia nu este scrisa sub prizma rimelor, sunt puse pentru a aduce muzicalitate, si atat, nu are intentia de a fi poezie clasica.

Si ma bucur ca ati inteles strofa a 3-a :D virgulele le-am pus pentru a face o mai buna intelegere intre acorduri, elemente etc. insa, cum am zis si in comentariul precedent, nu este forma finala, cred; asa ca ma voi intoarce la poezie pentru a o mai modela un pic.

Si da, daca luam poezia ca atare, muntele/piatra lui plange, dar metaforic, muntele sta pentru altceva.

O zi buna in continuare.

[Sofia Sincă]

Adică și muntele, piatra plânge, nu Costin? Darămite băieții... Mie îmi place ideea și construcția finuță... așa cum te știu. E destul de profundă în încercarea sa de a fi dură. Cam multe virgule și ar fi fost bine dacă ai fi renunțat și le acele tente de rime: unge, plânge, străpunge... și altele.

Îi găsesc însemnătatea și strofei a treia... adică lumina, pala sa dorește să-și aducă mângâierea sărmanului munte din piatră, însă în zadar.

Romanticule, mi-a plăcut!

Sofy

[Bolache Costin Andrei]

Va multumesc pentru lectura si sfaturi, am modificat unde era necesar. Ma voi gandi la cum as putea sa mai modelez textul.

O zi buna in continuare,

Bolache Costin Andrei

[Bolache Costin Andrei]

Imi cer scuze, a fost neatentie, din viteza. Am modificat acum, era "Cu vocea zgâriată de lacrimi”.

O seara buna in continuare.