Cu greu ne recunoaștem chipul
Cândva copii, am fost apoi adulți.
Azi când privim oglinda,
cu greu ne recunoaștem chipul.
Și zile trec și nopțile ne duc ușor
spre moarte, spre eternitate,
nu știm de fel câte au rămas pe fundul sacului neconsumate,
dar ne purtăm de parcă n-ar fi drămuit norocul
și-ntindem ața până ne sufocă oful.
Alunecăm, ne ridicăm pe dată,
când dusă e puterea, să mai pășim
în cursa cu obstacole în care ne agățăm
până ce ni se zdrențuiește osul.
Privim din poza înrămată la zi de sărbătoare,
cu încrederea că sacul niciodată nu se gată.
Și zile trec, iar pasul mai des ne alunecă,
cărarea se îngustează și singuri, tot mai singuri,
nu știm de-am fost sau mai suntem încă.
O ceață grea, un dor năprasnic ne întunecă privirea,
durerea peste tot ne apasă, ne urâțește chipul,
privim abia atunci icoana și ne întrebăm
am fost sau iar urmează să venim pe lume...
un gând,o boare ne înfioară cea din urmă clipă.
Mâine vom fi din nou țărână, suavă amintire,
privind trufaș din poza rămasă chezășie
că am trecut pe aici și am semnat cu viața, în cartea închisă pe vecie.
Azi cum ne mai mirose talpa, a moarte și flori de busuioc...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 2, 2015 la 12:23am
-
Azi cum ne mai miroase talpa, a moarte și flori de busuioc...
Restul e dezastruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
Cumplit de dezamăgit!
da Coza
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 1, 2015 la 5:40pm
-
Nu ai spus mai nimic aici, în atâtea fraze... Doar ai repetat ceea ce auzim prin troleu, autobuz sau pe bănci, rostiri ale pensionarilor.
Am trecut pe aici,
Sofy.
-
Comentariu publicat de Corina Militaru pe Iulie 1, 2015 la 12:16pm
-
Tristă meditatie pe seama trecerii noastre. Optimista din mine(ajunsă și ea la o vârstă) ar spune: Multe ori puține - clipele rămase -, eu le trăiesc! :) Am citit cu drag!
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Iunie 30, 2015 la 5:35pm
-
Mie mi se pare proză. E prea discursivă pentru gustul meu. Dacă asta e poezie înseamnă că absolut orice text de proză, aşezat aşa în pagină, poate să devină poezie.
Altfel, la nivel ideatic, e o meditaţie despre moarte, despre rosturile existenţei, destul de tristă, dar adevărată. Nu am obiecţii decât la nivel formal şi cred că putea fi şi mai rafinată stilistic, mai misterioasă, mai lucrată.
Am citit cu interes.
-
Comentariu publicat de constanta popescu pe Iunie 30, 2015 la 1:50pm
-
Mulțumesc dragă Lia Fulga pentru popas, dar mai ales pentru înțelegere! Da, moartea nu are grade de comparație!
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
Cele mai populare postări
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE