Crezământ

[Elena Mititelu]

Crezământ

 

 

E trist să fii rănit fără vreo vină,

Lovit de duritatea pietrelor de moară…

Eu nu ştiu să arunc în jur pricină,

Nicicum nu pot să-ntorc spre ei vorbe de-ocară.

Atunci când sufletul îmi plânge greu împuns,

Mă-nchid adânc în mine, sufăr în tăcere,

Incerc să depăşesc şi-mi caut un răspuns,

Tinând ascunsă bine-a inimii durere.

Iubire şi respect pentru vecie,

Trăiesc pentru prietenii ce-mi simt cuvântul,

Etern le voi păstra prezenţa vie,

Lăsând uitat tot răul, să-l încifreze vântul,

Urzica să-mi îmbrace crezământul!

 

 

                                                                                                      25-03-2013

 

 

[Elena Mititelu]

Lisia, este ceea ce mă doare cel mai mult când sunt acuzată fără ca eu să fi avut vreo intenţie de a lovi pe cineva... am scris, a trecut!

Iubire şi respect, Elena

[Elena Mititelu]

Draga mea, Sofy, poezia aceasta este o refulare în urma unei încărcături nervoase! Aşa procedez, nu pot riposta şi nu este bine, dar nu mă pot schimba, îmi cer scuze şi de la un copil în momentul când simt că am greşit cu ceva!

Cu sinceră prietenie, Elena

[Elena Mititelu]

Gerra, îţi mulţumesc pentru trecere, selecţie şi comentariu!

Elena

[gina zaharia]

Iubire și respect și pentru tine, Elena!

[Gabriela Grădinariu]

Ai cea mai de preț calitate:toleranța. Ea se naște din dragoste. Tot respectul pentru blândețea ta și nu numai pentru asta!

[Bonnie Mihali]

Urzica să-mi îmbrace crezământul!

Puternice, răscolitoare şi emoţionante versuri! Într-adevăr, eu nu ştiu să ai vreo vină!

[Vasilisia Lazăr]

Vinovată fără vină...

Poezie emoționantă.

                     Cu prețuire,

[Sofia Sincă]

Sentimente adânci de învinovăţire fără vină, mi se par Elena, din partea ta. După cât te cunosc eu nu ştiu să fi avut vreo intenţie nelalocul ei vreodată. Dar să luăm aceste versuri aşa cum sunt, doar o poezie care dezvăluie un suflet curat, candid şi plin de har Dumnezăiesc, cu menirea de a face bine altuia.

Poezia mi-a umplut sufletul de emoţie şi a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, sufletul tău neîntinat.

Deosebită admiraţie, Sofy!

[chindea maria elena]

"Etern le voi păstra prezenţa vie,

Lăsând uitat tot răul, să-l încifreze vântul" - aşa să fie! Se spune că de putem să iertăm un rău care ni s-a făcut, răul acela dispare din lume! Dar de multe ori doar ni se pare că ni s-a făcut un rău - pentru că lumea nu se aliniază conform dorinţelor noastre!  Fiecare are cerul lui pe care să-şi întindă aripa şi e minunat ! Ştii, "libertatea ta se sfârşeşte unde începe libertatea celuilalt"- câtă vreme putem înţelege şi respecta asta pe cerul nostru n-are cum exista lacrima!... Bucuria se găseşte în noi, nu în afară! Drag, Gerra