Credință de mi-ai da...

[Dumitru Ichim]

Credință de mi-ai da

cât este bobul de nisip,

dar încă-un pic,

asemăna-m-aș viermelui de borangic.

 

Nu ar fi nimeni să m-audă,

cu Tine

ce am pus la cale-n crisalidă,

cu ușa zăvorâtă la altar,

vecin cu-n clopot negru de agudă.

 

N-aș zice muntelui

să-și ia de gât

și să-și trântească marea

de pământ,

ci dimpotrivă mării i-aș cerși

prin frigul nopții să-Ți strecoare,

până la mreaja mea de borangic,

ziorul revederii și cărarea.

 

Cum aș putea credință să îți cer?

Ursita dunei, soarta de pustiu,

cămilei i-este scrisă pe cocoașă,

așa cum nopții,

îi cunoaște

ascunsa cheie

untdelemnul.

 

Trei nopți Ți-ai tălmăcit aripa,

ca mine-n paraclisul de gogoașă,

de-aceea îți cerșesc

un împrumut de taină ca să scriu

despre pecetea ce-a-nflorit-o lemnul.

 

De ce mă-ntrebi de cred?

Și-a treia oară?!

Tu care ești Iubirea,

nu știi că Te iubesc

chiar dincolo de moarte?

 

Am pus la cină

tot ce-am găsit prin inima-mi săracă

merinde mai aleasă.

Nu trece mai departe!

Intră,

gustând din  vinul de pe masă

și frânge-mi tot frământul, prima oară,

în pâine dătătoare de lumină.

 

Pe-afară,

ziua se pleacă

și se face seară...

[Corina Militaru]

Minunat! :) Admirație!

[Agafia Drăgan]

Admiratie!

[Elena Mititelu]

Minunate versuri prinse-n rugă!

O încântare, un îndemn spre meditație!

Prețuire,

[Sofia Sincă]

Poezie și rugă extrem de impresionante. Bună de a descărca sufletul de egoism, minciună sau sete de putere, de a-l limpezi și de a-l încărca prin credință cu frumos, candoare, efemeritate, apropiere dintre cadrul uman și cel divin. Și de a le dărui.

Cu plecăciune, maestre!

Sofy