Corolă de zboruri setea noastră atavică

[chindea maria elena]

frângerea pe tălpi de iubire

* Dedicată lui Ion Lazăr da Coza *

 

icar uitase de mult alfabetul văzduhului
ieșirea din labirinturi ațoase
își cerea vama
datina celui ce-și îmbracă obstinat candoarea
căzuse în derizoriu
tâmpla suna a gol de vis
nici un tumult al sevelor nu mișca ornicul
din clopotniță biserica își înfipsese piatra albastră a lunii între
coastele negre
nu eram niciunde știam doar necuprinsul
și răsfoiam vibrația unui roșu
intens

când am pășit cu sandaua genunii încălțat
prin nuanța vâscoasă a verdelui închis
din răsărit de cuvânt
de neoprit
venea un somn mare
de amenințarea buzelor să mă apere

refuză să intri în nume încolțirea ca o hipnoză indusă
și toate aripile îți vor fi semaforizate

carnea atârnă ca o tortură
deasupra ideii de eu
știu fără hartă
să-mi hașurez prezențele care au imprimantă
nu cer voie luminii strălucesc fără ventuze
înăuntru sunt totul
durerea poate să-nghețe amprenta doar înafară
sâmburele arde în frigul galactic
conservă esența
după scrumire icar își creează altă piele
fără aderență mitică soarele
nu rămâne lipit
de fluturi

nu hrănesc îndeajuns cunoscuta rugăciune înlumează-mă părinte

cum nu am degete exersez rotirea
mișcare spre stânga
sub unicul cod ce înghite ușor toate culorile
să nu mă tai spun frunzei care cade
cerul absoarbe îngenuncherea aurie a materiei
nu pot spune
rectilinie mi-e privirea și înecurile
după ce-o scutur de piroane coroana e plină de supernove
legea se cere împlinită odată oglinda
creată

doar digestia a rămas un proces sensibil
îmi rămâne uneori o explozie
nedigerată

atunci mai descarc din pupilă o golgotă virgină
și urc
urc
urc

 

 

[chindea maria elena]

Se poate Augusta primi câte daruri îți încape inimioara - cu și fără „ocazii”! Așa cum însăși viața noastră e un dar - de ce nu am întoarce prinosul de recunoștință și oamenilor care ne marchează viața, afectiv sau intelectual??? Dăruirea e o formă de vibrație a luminii..... Cu drag.

[chindea maria elena]

Și ști Ioane, dincolo de forța penelului și-a viziunii pictorului, magnetismul tabloului depinde și de magnetismul modelului! Că de ai model o moluscă chiar genial fiind n-ai să poți picta o stea chiar de-ar fi artă abstractă.... Ce strălucire să redai/ să pui în valoare? Ochiul transfigurează copacul privind sămânța - dar mâzga, ar putea fi doar compostul pus la rădăcina arborelui....... Doar.... Ca un învingător veritabil, dincolo de alinturi, tu știi prea bine să găsești în matricea beznei sâmburele de lumină, să vezi în cădere înălțarea! De-acolo forța de a înota contra curentului aparent, în fond respectând firul unor curenți în vibrație ocultată și celestă. Și chiar dacă nu știu teoretiza ideea, și ceilalți o simt, fie chiar la nivel inconștient! De-aceea ești iubit și alintat! :))) Pe bună dreptate și merit indubitabil! Te îmbrățișez cu tot dragul.

[chindea maria elena]

Ioane, tu știi deja că berbecii (ca noi) de nu sunt implicați total afectiv într-un proiect (chiar e impropriu termenul) nu se  pot mișca nici un milimetru.... Deci, darul e absolut personalizat chiar de poate avea conotații generale.... Suntem oameni cu toții și până la un punct zbaterile și căutările noastre sunt comune!Apoi ne diferențiem prin credințele noastre, care ne injectează putere sau disperare! Alegerea ne aparține în totalitate.... Unii au un zbor mai înalt doar mișcând un dești în lut, alții-s pe pisc dar au aripa frântă! Nu bătaia aripii contează ci avântul și ceea ce faci cu elementele concrete în care te afli... Învingătorii se aleg din cei care alchimizează magistral!  Extrapolând - cu toții suntem creatori, și ne creștem propriul Icar  în suflet! Dar zborul lui depinde de zborul nostru, al fiecăruia în parte!  Iar zborul tău Ioane, te asigur că nu este un „avânt jalnic” sub nici o formă! Și crede-mă că sunt o specialistă a zborurilor, nu există aripă pe care să n-o fi încercat! Și din toate pozițiile....  De aceea, dincolo de artă, de POEZIE, v-am spus că vă sunt alături ca vibrație, ca spirit! Iubesc ZBORUL și LUMINA! Iar tu/voi, le aveți pe amândouă! Vă îmbrățișez cu sufletul! Gerra  

[chindea maria elena]

Dragă Sofy, tocmai pentru că am o cunoaștere din interior a tuturor etapelor înălțării și căderii, nu pot privi aceste mituri într-un mod simplist! Metafora lor e un proces viu în continue alchimizări! Le știu vibrația, le ard și le nasc continuu - deci a intra în rezonanță cu filtrele lor curcubeice! Și când mă raportez la spirite cu adevărat puternice și deosebite, versul meu capătă altă consistență, și poate și flacără! Mă bucur că ți-a plăcut! Mari Ela. 

[chindea maria elena]

Mihaela, știi ce se spune, și-i verificat adevărul substanței: frumusețea stă în ochii celui care privește! Și valorizarea! Altfel, și diamantul de 24 de carate e o simplă rocă...... Deci.....

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumim, Augusta!

Mulțumim, Valeria! 

[Valeria Merca]

Un alt dar minunat de suflet!

Felicitări pentru ambii  icari!

Cu prețuire,

[Chris]

se pot primi mai multe cadouri? :))

da, frumos, foarte frumos... felicitări! şi autorului şi sărbătoritului!

[Ion Lazăr da Coza]

Sofia, și eu, ca orice creator (iar Gerra știe ffffff bine acest lucru!), suntem niște icari. Că zborul ne e înalt sau doar un jalnic avânt, e altă discuție.

Poezia e fantastică!

(Și e general valabilă.)

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumim, Mihaela, mulțumim!