Contiguu

[Elena Şerban]

Iubirea e o ploaie de tăceri

şi eu pictez în curcubeu solii,

din acuarele ningem primăveri

ce-au fost, ce sunt şi vor mai fi...

Iubirea-i o ninsoare de cireşi

cu mânjii cotropind verzuiul ceas,

când fâlfâie, de pe sprânceană-aleşi,

ne tropotesc din primul clopot tras.

Iubirea-i cotropire de sistem,

un virus, fără leac şi vindecări,

un păpuşar şi noi păpuşi suntem,

mosoare deşirate din răbdări.

Iubirea-i călăuză în furtuni,

se-ndoaie uraganele şi fug,

mai desfrunziţi şi mai nebuni

la poli opuşi ardem pe rug.

Adiacent şoptim înmărmuriţi,

mărunt în buze coacem pâini,

aşa, pentru că suntem hămesiţi

şi ne-ntâlnim în ruga dintre mâini...

[Elena Şerban]

mi e imi plac painile coapte in buze :)

sarbatori cu pace si lumina Ada, iti multumesc pentru lectura si urare!

[Ionel Mony Constantin]

 O poezie reuşită, cu un ultim vers chiar memorabil!