Confesiune

[Dozescu Adelina]

pe mine nu m-a iubit nimeni niciodată

nu știu cum să reacționez la dulcegării

au încercat câțiva să mă descheie la nasturi

am învățat să-mi port inima pe afară

doară doar adulmec niște animale iubivore

pe mine nu m-a iubit nimeni niciodată

dar e ok, ok

moartea eventual poate să mă împartă...

[bolache alexandru]

Eu nu cred că nu te-a iubit nimeni niciodată... Poate nu ai știut sau nu și crezut în acea iubire... Interesant și acest cuvânt iubivore... Suntem aici să purtăm un dialog să ne îmbunătățim scrisul. În rest o poezie tristă prea tristă pentru orice vârstă! 

[Dozescu Adelina]

Domnule, Mihai Katin, va mulțumesc pentru lectura!

[Mihai Katin]

pe mine nu m-a iubit nimeni niciodată

nu știu cum să reacționez la dulcegării

au încercat câțiva să mă descheie la nasturi   este  mai  mult  decat  inceput  de poem  ,este  esenta  existentiala  repetata si   repetabila  dar   pe  care   ne  ferim  sa o  observam,sa o  ascultam....

doară doar adulmec niște animale iubivore poate  doar adulmec niste  animale  ierbivore

pe mine nu m-a iubit nimeni niciodată

dar e ok, ok

moartea eventual poate să mă împartă...   acest  final  asemeni unei   sentinte   implica  o  fatala  acceptare  pe care  trebuie  s-o   invingi ,este  una  din  incercarile  acelea   perverse  ale  socialului uman pentru   ca   nu   vreau  sa fiu  ipocrit  dar   daca  nimeni  nu  m-a  iubit  o sa iubesc  eu   ca  sa le arat  cat sunt  de orbi  si  de  estropiati   sufleteste....

[Dozescu Adelina]

Domnule, Petruț Dan, va mulțumesc!

[petrut dan]

Sună precum o confesiune și are meritul primului vers; mie mi-a plăcut tare și te face și mai interesat de lectură decât la început, asta înseamnă priceperea autorului/autoarei să atragă, parcă mi-aș fi dorit să continui în același registru al primelor versuri, sunt convins că ar fi ieșit și mai frumos, dar un poem merituos ce transmite, mi-a plăcut și te mai așteptăm, cu drag!  

[Vasilisia Lazăr]

Eu doar am făcut câteva observații pe text, necesare pentru îmbunătățirea scrisului, mai precis a redactării. În definitiv, de aceea suntem aici, să învățăm. Nu eu am luat personal lucrurile. Iar în legătură cu „iubivore” („iubivoare”, era scris), dacă era o sintagmă, aș fi luat-o ca pe o figură de stil, dar nu era o sintagmă, era un cuvânt care nu se află în niciun dicționar. Și era normal să mă întreb ce înseamnă. Faceți cum doriți, dacă la concluzia aceasta ați ajuns.

[Dozescu Adelina]

Este casa dumneavoastră și aveți perfecta dreptate în tot ce spuneți! Eu am greșit de la început.

Iertare încă o data!

Mult succes în tot ce faceți!

[Dozescu Adelina]

Nu o luați asa personal.Am un telefon nou și pana ma obișnuiesc cu tastatura durează.Oricum nu voi mai deranja deloc. Numai bine!

[Vasilisia Lazăr]

Am înțeles. Și se presupune că noi, cititorii, trebuia să știm. Cu privire la pauza de după semnele de punctuație, observ că am vorbit în zadar. O seară excelentă, spun și eu!

[Dozescu Adelina]

Animale iubivore-sintagma proprie.Noi oamenii suntem niște animale iubivore...Legat de propria recitare.Mi s- mai spus ca transmit mult.Eu ma scriu pe mine!O seara excelenta!