Colind pentru pivniceri

[Ionel Mony Constantin]

În iarna care se aşterne iar,
Când stau cu ochii ţintă la ferestre,
Sunt pivnicerii – pentru mine far,
Iar damigeana lada mea de zestre.

Pe mese au pocale aurii,
În care vinuri curg ca o ninsoare
Ce îţi inspiră calde poezii
Şi îţi transformă viaţa-n sărbătoare.

Cu braţul lor, ca un acord de vals,
Te-ntâmpină zâmbind sub promoroacă,
Turnându-ţi un vin sincer, şi nu fals
Ce sigur tuturor o să le placă.

Ce  pot să le ofer aici prin vers?
De sărbători: Cotnari, ca o iubire,
Din pivniţă să fac-un univers,
În care să-mi ofere găzduire.

Să aibă veşnic un clondir la ei,
Pe Bachus să-l includă printre muze,
Le fie vinul elixir de zei,
Spre cramă să ne fie călăuze.

 În zi de sărbătoare azi le spun:
„S-aveţi la anul Ottonel mai bun!”

*parodie după Ioan Grigoraş, repostată şi corectată

de pe Însemne Culturale

[Bodea Silvia Simona]

La multi ani domnule Ionel!!!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos!

La mulți ani, profesore! 

[Ion Lazăr da Coza]

Spre cramă!

da Coza

[Valeria Merca]

Reuşită corectura, d-le , IMC!:) Mă bucur că v-aţi descurcat.:) 

[Camelia Ardelean]

:-)) Am citit și m-am delectat!

[Valeria Merca]

 

M-am întors în timp (şi totuşi, în vremea aceea nu eram pe lume:)) să găsesc poezia parodiată. Am găsit-o.:) Poeţii şi pivnicerii or fi având ceva în comun.:) O mică obiectie, cu voia autorului, aş avea: Ce să ofer la pivniceri prin vers? şi La pivniceri de sărbători le spun. În ambele cazuri forma literară este pivnicerilor. În rest, doar de bine! Aveţi umor şi îl transmiteţi, cu măiestrie, prin vers.
Like!

[Sofia Sincă]

Să fie și pentru ei... un colind.

Am recitit cu plăcere,

Sofy