cochetăria morţii

[Ana Ardeleanu]

inimile privesc gândurile se furnică
cochetăria morţii începe unde-i grâul mai rărit
unde cade roua peste ciorile care lenevesc
cu guşa plină
tabloul bătut cu piroane în aer
reflectă posibilitatea de-a răsări precum un mac
între cuvinte de vară

toamna se apropie prea mult
şi nu mai pot ciopli statuie speranţei
în verdele rămas
uitându-mă fără adresă la moarte

un fel de târziu mi se aşterne sub trup
la fel de alb ca o întâmplare cu îngeri
din care nimeni nu pleacă
toate lucrurile aici sunt oftate
aici este mărită imaginea pe embrion

şi lumea păcatului

în jurul celui de curând născut
nuanţele de sărbătoare sunt cele mai căutate
când moartea pregăteşte masa mare
iar musafirii nu sosesc
rămân acasă
pentru a împodobi bradul

filmarea vieţii începe pe muguri de cireş
toţi pomii îşi vopsesc părul în verde
pisica urmăreşte ghemul naturii
se joacă încercând să-i apuce firul
să deşire basmul
rostogoleşte şi pierde biluţa încercării curajoase
de-a ordona topul de duminica
a celor mai spectaculoase vieţi
care nu se uită la moarte
nu o privesc în faţă
doar îi reproşează drumul parcurs
în sandale de liliac

[Agafia Drăgan]

toamna se apropie prea mult
şi nu mai pot ciopli statuie speranţei
în verdele rămas" Sincere aprecieri.

[Ana Ardeleanu]

Mulţumesc, Sofia! Duminică frumoasă şi să votăm înţelept, ardeleneşte!

Sofy: absolut, Ana!

[Sofia Sincă]

Uf! Frumos! Pendulare între viață și amorțire... moarte. Ai creat atmosferă apăsătoare de toamnă târzie, atunci când și corbii s-au săturat.

Idee de apăsare sufletească, dezolantă în faţa renunţărilor... Viaţa este un complex de renunţări. Și totuși ultimul vers este ca o ultimă idilă înaintea morții.

Mi-a plăcut mult!

Sofy

[Ana Ardeleanu]

Mulţumesc mult, Dragoş!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

filmarea vieţii începe pe muguri de cireş
toţi pomii îşi vopsesc părul în verde
pisica urmăreşte ghemul naturii
se joacă încercând să-i apuce firul
să deşire basmul

Frumos, foarte frumos!