Cioburile de ieri

[Marica Elena]

azi nu mi-am privit chipul
în resturile de oglindă

nu vreau să văd cuiburile corbilor
în ochii mei
nu vreau să știu 
câte frunze putrezite 
îmi acoperă șanțurile
de pe frunte
nu vreau să observ
urmele de otravă
ce mi-au ars buzele
azi nu am vrut 
să mă privesc 
în oglinda de mâine

[Ana Cîmpeanu]

Inseamna ca am inteles eu greşit mesajul textului. Din ce văd în poza de profil, cred că eşti tânără şi un ieri semnificativ care să îţi provoace durere nu a fost, eu am înţeles din text că preferi să trăieşti azi-ul fără să te gândeşti la posibilele dureri ale lui mâine. Vorbeşti de oglinda de mâine, in care vei vedea cioburile lui mâine, tu nu vorbeşti în text de cioburile lui ieri, ci doar că nu vrei să vezi urmele durerilor dar dureri care vor fi mâine. Azi e o zi proaspătă, fără suferinţe şi îi laşi lui mâine durerile si ridurile şi otrava. Asa am înţeles eu, de aceea am spus ca titlul logic era Cioburile lui mâine si era şi mai spectaculos, să stii! Dar faci cum vrei.

[Marica Elena]

Mulțumesc, doamna Sofia Sincă!

Mulțumesc, domana Ana Cîmpean! Prefer să las titlul ,,Cioburile de ieri".

Domnule Ion Lazăr da Coza am înlocuit ,,cioburile" din al doilea vers, mulțumesc!

[Ana Cîmpeanu]

Frumos, carpe diem, bucură-te de ziua de azi, de tinereţe, de prospeţime, de iluzii, lasă durerile şi otrava  lui mâine, pentru suferinţă e destul timp. Frumos mesajul! Eu aş fi pus însă titlul Cioburile lui mâine. Era mai logic.

[Ion Lazăr da Coza]

cioburile în titlul poeziei, cioburile în v2... Cam multe și apropiate.

șanțurile > ridurile?

Frumos.

da Coza

[Sofia Sincă]

Nu vrei să treci peste prezentul evident, previzualizând un mâine la fel de evident. Nu poţi face un pas atât de uriaş. Bun micul poem, mic dar concentrat și îmi place să cred că va crește și în lungime și concentrare.

Sofy