Ioana

[Dulmin Aurel]

Afară s-a încălzit bine deja. Căldura mă îmbie la somn.

Privesc ramurile prunului de deasupra mea. M-am întins pur și simplu pe pământ și da, mă simt bine! Ramurile astea mă trimit cu gândul la burtosul din Recaș. Tot așa mă întinsesem pe banca din fața gardului în care locuia burtosul . Tot așa priveam ramurile prunului. Prunele încă nu erau coapte, pe atunci, dar totuși am mâncat din ele. Si atunci foamea era stăpână pe viața mea mizerabilă.

Ce viață am mai dus și la umflat! Și Ioana...

Pe zi ce trece Ioana mă atrage tot mai mult. Nopțile devin tot mai chinuitoare. O văd în cămașa ei de noapte, semitransparentă și mi se urcă sângele la cap. Mă chinuie într-un mod diavolesc. De fiecare dată, când i se ivește ocazia mă întărâtă și are așa un stil, încât mă aduce în pragul nebuniei. Nu poate fi vorba de iubire aici, ci mai degrabă de dorința de a o avea.

Am venit de la muncă. Am fost la Șoani. Am rezolvat repede ce am avut de rezolvat la el și am venit. Am mai câștigat ceva bănuți și asta este bine. Acasă este liniște. Va trebui să schimb ușa de la magazie. Am tot ce-mi trebuie. Cred că într-o oră două am să termin. Toamna încet încet își intră în drepturi. Încă este cald.

- Am internat-o pe babă, îmi spune Ioana ce apăruse de niciunde în spatele meu. Grigore a mers cu ea, Trebuie să apară și el.

O spune de parcă mi-ar face o invitație. Suntem singuri în curte. Nu cred că am să mă mai întâlnesc cu o astfel de ocazie. O privesc pofticios. Îi privesc sânii prin decolteu.

Se apleacă, chipurile să-și aranjeze tivul rochiței. Îi văd sânii în toată frumusețea lor. Mă trece un fior.

Da, nu trebuie să ratez șansa pe care o am acum. Cu siguranță și ea va accepta. Încercarea moarte n-are. O prind pe după mijloc până să se ridice complet și o trag spre mine. O strâng în brațe. Îi simt sânii. Mijlocul ei este lipit de al meu. Încearcă să iasă din strânsoare. Nu o las. O sărut și cedează răspunzându-mi la sărut. Ce-a fost mai greu a trecut.

- Hai! Ne vede lumea aici, îmi spune și mă trage de mână în casă.

Nu-mi doream nimic mai mult.

Nu, nu poți. Este imposibil. Cât de rece ai fi, nu poți să nu cazi în ispită. Este o uneltire făcută cu multă măiestrie, migală și răbdare de cineva căruia îi place să ațâțe demonul din mine. Și pe ce am mai sfânt, căderea asta în păcat este lină și plină de farmec. Demonul mă ajută, lucrează, îmi arată drumul, îmi oferă cu larghețe clipe pline de extaz. Intru în păcat pe porțile largi deschise ale plăcerilor trupești. În astfel de momente uit de mine, de tot ceea ce este bine sau rău. Sunt singur în imensitatea plăcerilor absolute pe care doar un drăcușor micuț și neastâmpărat o poate oferi. În adâncul sufletului simt că nu este bine ceea ce fac. Și totuși nu pot să mă opresc. Ispita este mult mai puternică. Nu mă pot lupta cu ea. O doresc pe Ioana cu toată ființa mea și în cazul ăsta nu văd cine mi-ar putea sta în cale. Tot acest joc diavolesc se derulează în cele mai mici amănunte, cu o precizie demnă de invidiat, în mintea mea. Nu există compromisuri.

Intrăm în cameră. Pe fața ei se citește dorința, o dorință nestăvilită. Mă prinde de tricou. Îl scoate de pe mine. Mișcările ei sunt precipitate. Ochii îi sunt în flăcări. Nu o recunosc. Pur și simplu se arunca în brațele mele. O prind și o strâng puternic la piept. Mâinile au ajuns pe fesele mele. Se mișcă pe ele. Nu-i convine, nu simte nimic. Trage și de pantaloni. Trage cu putere de ei. Nasturele se rupe și o dată cu el și fermoarul. Cad de pe mine. Sunt gol pușcă. Nu port chiloți. Ea încă este în rochiță. Acum are libertate deplină. Mâinile ei caută senzațiile. O mână a intrat între noi. Oh! Ce plăcere îmi poate provoca diavolița din ea. Îi ridic rochia, alunecând cu mâinile pe pulpe. Tresare, sunt cu mâna între picioarele ei. Este umedă și goală, cum de altfel mi-am închipuit. Cum nu se poate mai bine. Lucrarea necuratului. Ne-a luat diavolul plăcerilor, în brațele lui. De acum nu mai există ezitări. Mă strânge puternic lăsând să-i scape un oftat lung venit din trupu-i supraexcitat.. Se unduiește sub mângâierile mele. Se mișcă hipnotizată. Se freacă de mine. A scos mâna dintre noi și îmi strânge înnebunită fesele pe care le frământă, cum frămânți aluatul. E o nebunie , zău așa. Încerc să-i scot rochia. Mă ajută și ea. Este transfigurată. Cum am mai spus, nu este ea. Este întruchiparea păcatului. Corpul ei parcă nu a fost atins. Parcă ar fi corpul unei fecioare.

Suntem disperați. Căutăm plăcerile, înnebuniți de dorință. Săruturile sunt lungi, apăsate. Ne aruncăm în pat. Jocul continuă cu și mai multă pasiune. O sărut peste tot. Dorința trece peste toate barierele. Este mai presus de tot și de toate. Nu există opreliști în drumul ei spre păcat. Mișcările noastre , săruturile noastre intră în perversiune. Inocența Ioanei dispare în păcat. Se aruncă cu totul în el. Sunt lucruri pe care niciodată nu și le-ar fi imaginat, dar care o aduc în stare să o adâncească și mai mult în plăcere. Ispita și-a atins scopul. Tremură. Este udă și continuă să muște din plăcere cu o poftă nebună. Este de neimaginat câte idei îi vin, cu fiecare atingere. Caută, inventează, diavolul, demonul din ea, lucrează. Pur și simplu mă toacă mărunt. Are o imaginație incontrolabilă. O imaginație a cărei limită se pierde în neant. Și explodez înainte să ne contopim. Și ea la fel. Mi-e ciudă pe mine pe slăbiciunea mea. Dorința de a o avea s-a năruit într-un spasm, mult prea devreme.

Nu știu ce-mi face. Parcă asta și-ar fi dorit să mă excite până la final, să închidă prima fază cât mai repede, ca să poată intra în voie în adevăratul joc pe care și-l dorește. Incredibil. Foarte puțin a durat să mă aducă unde vrea ea. De acum jocul nou în care intrăm va fi mult mai lung, va avea un alt final. O simțim amândoi și profităm din plin. Dacă spun că și dracul s-ar fi crucit la ceea ce a urmat aș fi prea îngăduitor. Ne-am aruncat în voluptate fără să ne închipuim că vom depăși limitele ei, că vom trece prin iadul plăcerilor, că ne înfruptăm din interzis, de parcă așa ceva am fi făcut dintotdeauna. Nu mă recunosc. Dacă cineva mi-ar fi descris scenele pe care le trăiesc efectiv cu ea, l-aș fi înjurat. Toată această scenă o încadram în ireal. Nu are cum să se întâmple așa ceva. Depășește limitele inimaginabilului. Imaginația îmi este prea săracă să pot descrie ce ni se întâmplă cu adevărat. Cred că ceea ce încerc eu să descriu eu acum, este doar o infimă parte din ceea ce simțim. Pare de domeniul fantasticului.

Pentru o clipă se oprește din jocul ei nebunesc. Râde fericită. A reușit în mai puțin de două minute să mă aducă într-o stare perfectă. Excitarea este maximă și mult mai puternică. Este pentru a treia oară când ea cedează și dorește să continue jocul. Nu se poate, este incredibilă. Fața ei radiază de fericire. Vrea, cu siguranță vrea, să umple timpul pierdut lângă burtos. Sila și dezgustul pe care îl are pentru el a făcut-o să se abțină în nenumărate rânduri. Acum are ocazia să se răzbune pe acele trăiri siluite, pe acele trăiri nefinalizate. Vrea să trăiască din plin, la nesfârșit plăcerea pe care a visat-o în nopțile petrecute lângă acest libidinos, băgat cu forța în patul ei. Are această ocazie și nu dorește să o piardă. Nu, până când nu simte că a stors ultima picătură din ea, că a ajuns jos extenuată, și fericită. Este o ocazie unică să-și alimenteze simțurile, imaginația , pentru atunci când dorințele ei o vor cere.

Sunt plin de mușcături. Sunt pe tot corpul. Nu le-am simțit, simțeam doar plăcerea din ele, durerea a dispărut într-un alt plan .

O pauză de o clipă. Atât a durat. Vrea să mă aducă si pe mine din nou în îmbrățișarea fierbinte a extazului. Și nu refuz invitația. E timpul să cunoască adevărata fericire pe care sexul ți-o oferă. Se întoarce cu spatele la mine. Vrea să o pătrund. O poziție pe care și-a dorit-o de foarte multe ori, dar pe care burtosul nu i-o putea oferi. Burta îl incomoda. Acum este momentul să se bucure din plin.

Este minunat pentru amândoi. Ne simțim extraordinar. Îi simt fundulețul rotund și tare. Ne mișcăm perfect in în această contopire unică în felul ei de a oferi plăceri. Se întoarce. Mă împinge. Cad pe pat . Sunt lungit pe spate în așteptare. Este imposibil să descriu ceea ce simt. Un șarpe ce se târăște pe trupul meu. Mușcături mici, continue. Și începe nebunia, Se mișcă de parcă ar fi ultimul lucru pe care îl mai are de făcut. Țipă, urlă. zvâcnește, vorbește fără noimă, pe limba ei. Este transpirată și continuă în disperarea ei, să se miște. Parcă ar fi sfârșitul și nu va mai avea ocazia să trăiască astfel de momente Este un vulcan activ ce erupe. Erupțiile devin tot mai dese. Este superbă în plăcerea ei. Ochii îi sunt dați peste cap. Doamne parcă ar fi o rupere de nori, cu fulgere și tunete. Nebunia ei mă molipsește. O întorc. Sunt deasupra ei. Incredibil. Simt toată energia din ea. Simt vulcanul din ea. Este aproape de erupția finală. Și erupe puternic aruncând lava, în toate părțile, într-un țipăt prelung de plăcere. Nu știu ce a simțit ea, dar eu am depășit extremul, am intrat în iadul plăcerilor bucurându-mă din plin de păcatul originar. Am văzut începutul, mărul mușcat de Adam. Am simțit ceea ce a simțit și el în brațele Evei. Se spune că puțini sunt cei ce vor cunoaște cu adevărat plăcerea pe care a simțit-o Adam și Eva în păcatul lor. În acel păcat se găsește sublimul. Acel drăcușor, mi-a oferit șansa să o cunosc în cele mai mici detalii. Într-un ultim spasm ne sărutăm. Sunetele plăcerilor noastre se contopesc în noi.

Suntem uzi, transpirați și fericiți. Cearceaful de sub noi este ud și el. Tot patul este ud și nu ne pasă. Cădem istoviți unul lângă altul. A fost într-adevăr minunat. Ceva de nedescris, de neuitat.

Stau întins pe pământ. Privesc ramurile prunului și mă gândesc la Ioana. Toată scena o văd aievea. Da, au urmat zile și nopți fierbinți, dar niciuna nu a fost ca cea pe care am trăit-o atunci.

[Vasilisia Lazăr]

Un fragment intens și visceral, construit pe tensiunea dintre dorință, vinovăție și tentația păcatului. Narațiunea curge febril, aproape hipnotic, surprinzând nu doar atracția fizică dintre personaje, ci și prăbușirea lor într-o stare de abandon total. Limbajul direct și repetitiv amplifică senzația de obsesie și pierdere a controlului, iar referințele la demon, ispită și „păcatul originar” dau întregului text o dimensiune simbolică, aproape mitologică. Dincolo de erotismul explicit, fragmentul vorbește despre foamea de iubire, libertate și recuperarea unor trăiri reprimate. Un text tulburător prin intensitate și sinceritate brută. 

[Ada Nemescu]

Am citit, cred, în ritmul plăcerilor nebune descrise cu amănunte incitante. 

Vina pe ispită, pe drăcușori mai mari sau mai mici, de fapt un fragment scris de un om care a trăit ceea ce a povestit.

Finalul, amintirea, parcă doare un pic, are un fir de neputință.

Am citit cu plăcere, aDa