Cerc închis

[C.Titi Nechita]

Ne zbatem într-un cerc închis

În care marii lumii se îngrașă,

Iar dacă îndrăznim vreun vis

Vin ei cu grija lor gingașă

 

Și de lăsăm vreun geam deschis

Sau poate ușa de la case,

Cu grija lor de nedescris

Ne pun iar biruri grase.

 

Dar fac mereu promisiuni

Să vezi că lor le pasă

Și ne răspund la presiuni

Cu-o leafă, pentru ei, mai grasă.

 

Noi mai deșurubăm un bec

Pentru economie

Și uite-așa zilele trec

Hrănind a lor moșie.

 

Mai scoatem și-un calorifer

Și-un ochi la aragaz mai stingem

Și-apoi conduși de al lor fler

Pe rând de frig ne frângem.

 

Mai trece-o lună și-ncă una,

Mai frig o fi prin case!

Ne-om încălzi privind furtuna

Facturilor mai grase.

 

Ei, domnii cei de sus aleși

Or duce-o tot mai bine

Că toți sunt bine înțeleși

Și-or mai avea de-o pâine.

 

Noi scotoci-vom buzunare

Și-om strânge din curele

Și ne vom încălzi la soare

În zilele mai rele.

 

Dar eu vă spun și fără supărare:

Acolo, sus, prostia-i calitate

Și nu-i doar vorbă la-ntâmplare,

Că și deșteptăciunea-i raritate!