Celula vinovată de geniu

[constanta popescu]

Lacrimile, perle în palmele tale

când îmi mângâi șoaptele sărutării,

în taina vorbelor nespovedite.

Se scurg cuvintele topite,

până ce se evaporă toată ploaia

plânsă de toamnă.

De la gând în jos, toate sunt balade...

Unde de află întâia notă atinsă de arcuș,

unde coboară vioara surâsul melodiei celeste,

armonie a celulei vinovată de geniu?

Unde recunosc amprenta privirii

care îmi dezmiardă tristețea,

prea ocupată de vacanța eternă?

Unde-mi pot îngropa picătura de slăbiciune,

cursă între un oftat și surâsul ucis?

 E vremea să devină diamante pentru arheologi,

 când toate au fost spuse și puse în colier de vise.

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Semn drag de lectură.

da Coza

[constanta popescu]

mulțumesc d-le Bolache Alwxandru

[bolache alexandru]

Am văzut cărări bătătorite: Lacrimile, perle sau amprenta privirii dar mi-au plăcut întrebările tale...

[constanta popescu]

corectat, d-na Sofia, mulțumesc...

[Sofia Sincă]

Romantic, puțin patetic. Ai metafore frumoase, în armonie cu mesajul.

Da la gând în jos, - De la gând în jos, cred că ai vrut.

Și totuși, titlul mi se pare cam prea tehnic, în raport cu conținutul poeziei. Chiar și încadrarea sintagmei în frază mi se pare puțin forțată.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy