Ce mai faci, iubire, încotro te duci
De te-ndrepți grăbită într-un sat de cuci?
Te-o fi prins vreun vultur, te-o fi strâns în gheare,
Ori ești speriată de vreo închisoare.
(Zic și eu că, iată, sunt îngrijorată.
Poate ți-o fi sete, sau apa-i sărată...)
Nu-nsoți tăcerea, n-o chema la cină,
Ești și vei rămâne pentru ea străină.
Îți port grijă mare, să nu-ți fie greu.
Dar vezi-ți de treabă. Mergi cu Dumnezeu!
Adaugă un comentariu
Nu-mi va răspunde, adevărat, dar privește peste umăr :)))
Vă mulțumesc, dle Valerian!
Daca o lasati sa-si vada de treaba, nu va va raspunde. Dar am citit cu placere ceva ce intr-un fel stiam si eu.
Mulțumesc, Ana! Mi-a cam fost dor să scriu poezie cu rimă și ce altceva decât tema iubirii ar veni mai repede?
E atât de caldă și de melodioasă poezia ta! Simplă, sensibilă, personificarea iubirii, o întrebare retorică, o idee poetică încărcată de prospețime, de inedit! Am citit cu plăcere și cu mare drag.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE