Habitat

[Ion Lazăr da Coza]

 

 

În odaia mea e o moară
de apă ce macină…
Oho!... şi locuri în care mă joc
de-a v-aţi ascunselea sunt.
Gândul de Poezie, de exemplu,
se ascunde după uşă,
mâinile îl prind de păr
şi strigă:

– Afară de el! Afară de el!
Da… în odaia în care e o moară de apă
ce  macină sâmburii
t i m p u l u i  

Trăiesc.  

                       din volumul Labirintul de zăpadă, 2002

[Ion Lazăr da Coza]

Ei, Gina... Păcatele tinereții.

[gina zaharia]

superb tablou! mare poet!

[Ion Lazăr da Coza]

Cu poezia, draga mea Lisia, joc v-ați ascunselea. De multe ori nu o găsesc, de multe ori nu mă găsește. Inconștient, continui jocul.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Oana, de interpretarea interesantă.

[Ion Lazăr da Coza]

Stănică, neică, am un tablou/pictură în odaie cu o moară de apă în planul doi... Are și leduri... Scipici... bolovani Swarovski... (Moara produce și curent!)

[Ion Lazăr da Coza]

Îți admir și eu puterea de a mă citi, Gabriela, deși nu întotdeauna merit.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Irimia! Sper.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Moara e perseverentă, dar aș vrea să cred că timpul trece acum altfel. Oricum, poezia nu prea se mai ascunde. De fapt, nu cred că s-a ascuns vreodată.

Excelent poem!

[Ion Lazăr da Coza]

Sofia, ai dreptate - a câta oară? - erau stări angoasante... erau.

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, din păcate, gândul de poezie stă prea bine ascuns.