În odaia mea e o moară
de apă ce macină…
Oho!... şi locuri în care mă joc
de-a v-aţi ascunselea sunt.
Gândul de Poezie, de exemplu,
se ascunde după uşă,
mâinile îl prind de păr
şi strigă:
– Afară de el! Afară de el!
Da… în odaia în care e o moară de apă
ce macină sâmburii
t i m p u l u i
Trăiesc.
din volumul Labirintul de zăpadă, 2002
Adaugă un comentariu
Ei, Gina... Păcatele tinereții.
superb tablou! mare poet!
Cu poezia, draga mea Lisia, joc v-ați ascunselea. De multe ori nu o găsesc, de multe ori nu mă găsește. Inconștient, continui jocul.
Mulțumesc, Oana, de interpretarea interesantă.
Stănică, neică, am un tablou/pictură în odaie cu o moară de apă în planul doi... Are și leduri... Scipici... bolovani Swarovski... (Moara produce și curent!)
Îți admir și eu puterea de a mă citi, Gabriela, deși nu întotdeauna merit.
Mulțumesc, Irimia! Sper.
Moara e perseverentă, dar aș vrea să cred că timpul trece acum altfel. Oricum, poezia nu prea se mai ascunde. De fapt, nu cred că s-a ascuns vreodată.
Excelent poem!
Sofia, ai dreptate - a câta oară? - erau stări angoasante... erau.
Iris, din păcate, gândul de poezie stă prea bine ascuns.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE