casa păsărilor cântătoare

[gina zaharia]

nu suport privirile peste umăr
parcă ar fi conffeti aruncate pe niște străzi goale
nici desene pe asfaltul din fața casei mele nu-mi plac
îmi amintesc
de un ghid care mi-a trimis gândurile
în parcul de distracții
tocmai la ora când o ciocârlie își pierdea între cer și pământ trilul
abia atunci
inimi și săgeți cădeau de acord să acopere
printr-un sărut
luna

am plâns pentru fiecare notă moartă
mă vedeam în ochii ei tot mai adânc
se înnopta și se auzea tropot de îngeri
aș fi împărțit cu ea liniștea din crânguri
dar casa păsărilor cântătoare trebuie să fie din albastru de voroneț
ori din chihlimbarul de colți
și
măcar o dată în viață
aproape
de ușa raiului

[Camelia Ardelean]

Nici eu "nu suport privirile peste umăr"! :-)) Un regal al metaforelor! Lecturat cu încântare!

[gina zaharia]

Multumesc, Mihaela!

[Mihaela Popa]

cu siguranță, Gina,  aproape de ușa raiului

admirație!

[gina zaharia]

Așa-i când ai prieteni adevărați...

Mulțumesc, da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Așa-i când cuvintele-ți sunt uși de rai...

da Coza

[gina zaharia]

Dragă Valeria, mulțumesc pentru toate clipele petrecute alături de poezia mea!

[Valeria Merca]

Poezia ta, Gina,  e desprinsă din vis. Un vis nespus de frumos. Înaintând în  lectură te minunezi, parcă nu ai dori să se termine.

Am citit cu admirație

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta!

[Chris]

foarte frumos, finalul impresioneaza... 

[gina zaharia]

Ei, Lisia! Se întâmplă să fiu acolo la momentul potrivit! Adică să le întind brațele. Dacă vin, mă bucură, dacă nu, le fac cu mâna! :))

Mulțumesc, draga mea!