”carpe diem” în derivă (colaj Ana Sofian - Carmen Ștefania Luca)

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

nu ești departe
chiar mai aproape de-o aruncătură de băț
se aud pașii tăi cum răscolesc noaptea
zăpada scârțâie ușor
te-amesteci prin haosul meu
nu știi pe unde sunt
mă găsești cu răsuflarea tăiată
la capătul unui coșmar
îmi spui că așa se măsoară viața
în clipele în care nu mai respiri

poate prea sacadat pentru vârsta la care
ar fi trebuit să numeri zâmbetele unui copil
în loc să aduni fricile și să le îngrămădești
pe sub haina unui copac ce dârdâie
omorându-și frunzele sub coviltirul de gheață

număr în gând apoi sunt stinse toate
distanțe poate șapte aruncături și mai bine
a cui o fi fost mâna creanga habar nu am
m-amestec în mulțime și tac
sub haina de cerșetor îmi număr zilele

scăpărări de chibrit
ca și cum nimic din căldura celorlalți nu mai vine spre tine
pe ramuri se țin cuiburile
iar păsările nu zăbovesc prea mult
prin frunziș
se întorc mereu la casa lor cu prețul dragostei
prins în cioc
vezi de ce nu ducem lipsă de hrană
chiar și când iernile ne cuprind?

e un du-te-vino
unii pleacă alții rămân apoi se duc și ei
nu știu ce mi-a mai rămas ultimul pai cutia goală
întorc dragostea pe toate fețele pe fața mea nu se vede nimic
păsările caută cuib de-o noapte iarna doarme în mine
s-aprind focul? dar cu ce?

poate nu în foc stă arderea
ci în suflul pe care-l așterni cuminte
la căpătâiul obositului prin viață
atunci prinde glas viețuirea
și nimănui nu-i mai este frig de singurătate

poate nici în suflu nu stă viața
iar glăsuirea ei uneori are sunet de pustiu
obosim înțelegându-i căile
mă aștern printre oameni silențios
urechile nu-mi aud sufletul cum s-aprinde din nimic

când sufletul se așază în genunchi
e semn că n-are de-ajuns
caută hrană în apa cerului
din simplitate ia-ți simbria
și poruncește visului tău să nu se sfărâme -
corbii abia așteaptă să-l culeagă

și apele mă duc departe
unde țărmul abia mai pâlpâie
m-am înnodat cu umbre și ruga mă dezleagă lent
visele când se nasc când mor în aceeași clipită
nu am timp să le aduc pe această lume
îmi scapă printre degete
deși le implor

cu ochii deschiși să privești
dincolo de iluzie odihnește câte o realitate
scufundă-te ca și când n-ai mai avea sorți de izbândă
mâna salvatorului e aproape
alungarea asta din tine e singura scăpare
când nu mai găsești căi de ieșire din labirint

viața prin moarte saltă în mine iluzii
mă țin de ele să nu cad
șterg memoria internă o iau de la capăt
azi e mai important ca ieri și ca mâine și ca oricând
torn omul nou și-aștept să crească

nu vei ști măsura
ea stă în puterea ce-ți vine prin stea
stând sub colții vremii te naști pentru alții
nu spre mulțumirea ta
iar dacă vei cântări iubirea
niciun bob de muștar nu-ți va mai fi de vreun folos

nimic nu-i întâmplător sau totul e
mă joc de-a viața sau viața se joacă de-a mine
îmi curg stele prin coloana sufletului
ori le-ating ori mi se pare nici eu nu mai știu
iubirea e-o pasăre rară
s-așază în ochii cerșetorului
dar el pur și simplu n-o mai vede
de-atâta fâlfâit

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Și nouă ne place, titlul, conținutul, tot! Mulțumim Iris de trecere și lectură!  O poți trăi, o poți umple, o poți goli, toate sunt la aprecierea noastră, de asta avem nevoie de înțelepciune, să știm să alegem grâul de neghină...

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumim Gina, mult de tot! Te îmbrățișăm cu drag! :)

[gina zaharia]

Prețuire, dragele mele!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

sincere mulțumiri, tuturor! am făcut și corecturile.

[Ion Lazăr da Coza]

Doamnelor poete: s-aud pașii tăi cum răscolesc noaptea deși prozodia nu a cerut-o, voi ați folosit cratima! Ce să înțeleg din acest s-aud? se aud ori să aud???

du-te vino > du-te-vino

iar dacă vei cântări iubirea/ niciun dram de muștar nu-ți va mai fi de vreun folos  în formula aceasta, gândul mă duce la mici, bere, iarbă-verde... Înlocuiți urgent dram cu bob!

Am citit ceva frumos, poetelor!

Drag,

da Coza

[Valeria Merca]

Am lecturat cu placere. Frumos!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumim!

[Enache Carmen]

Frumos!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumim frumos, Mihaela! Stări similare, cumva...