Carapace de lut

[Mariana Suciu]

Mâini aspre prăvălesc al tăcerilor munte
în ecoul poemelor, inimi frânte și seci
suspendate-n candoarea cuvintelor rupte, 
răsădesc flori-de-colț pe abrupte poteci.

Iubirea e scribul care umblă prin sânge,
cu fiece pas se-adâncește-n idei,
abisuri de gând le răzbate și curge 
pe făgașul ce-ntoarce din drum semizei

ce își poartă coroana pe frunți răscolite
de patimi (durerea e freamăt, niciodată știut);
gratii reci de cinism, fortărețe-mpietrite
ei le-așează pe-apusuri, pe ochi calzi fără scut.

Pretutindeni tenebre sting destine fragile,
impregnate-n exiluri - carapace de lut
protejează eternul în cuvinte subtile;
nepăsarea-i doar masca unui dor neștiut.

Adevăru-i măsura, caldul picur de ploaie
cu suflet furtună sub zidire de vânt,
ofrandă pe-altarul construit pe o foaie,
talisman de iubire transformat într-un cânt.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc pentru popas și comentariu d-na Angi Cristea.

Prețuire,

[Angi Cristea]

Remarc:,,Iubirea e scribul care umblă prin sânge".Deosebită imagine. 

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc d-le da Coza.

Stimă și prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

semizei

SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Erou mitologic, fiul al unui zeu și al unei muritoare sau al unei zeițe și al unui muritor.

Primul vers e cam înecăcios: Mâini aspre prăvălesc > Aspre mâini prăvălesc

Frumos.

da Coza

[Mariana Suciu]

Îți mulțumesc Mihaela, cu drag.

[Mariana Suciu]

 Mulțumesc d-na Corina Militaru.
 Drag,

[Mariana Suciu]

 Mă bucur că v-a plăcut d-na Sofia. Vă mulțumesc pentru lectură și apreciere.
Cu stimă, Mariana

[Mariana Suciu]

 Vă mulțumesc d-le Iordăchescu pentru că îmi citiți versurile. Aprecierea d-voastră mă onorează și mă impulsionează.
Stimă și prețuire,

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc pentru popas  și lectură d-na Iris Marinov.
Drag,

[Corina Militaru]

Minunat, Mariana! :)