Capitolul opt

[constanta popescu]

 

Spune-mi cine ȋţi netezeşte diminaţa

şi ţi-o  aliniază la dunga

zilei ce nu ştii ce aduce,

unde drumul este frȃnt

şi trebuie să strecori răbdare şi ȋngăduinţă

pentru gestul nefăcut dar durut

Nebătuta cărare o doreşti şi tu

şi ţi-o aştern ofrandă la picioare

ca ȋnceputul să-ţi fie mereu verde

şi dor neȋnceput, patimă,

zbor tulburător,  peste anotimpul coacerii

Ghiceşte-mi ȋn palmă

ceea ce aştepţi să se prăvale peste tine

acoperă cu nerăbdarea  mea

timp necuprins, mare şi ţărm

şi o să găseşti povestea nescrisă

gata să ȋnceapă

de la capitolul opt

cȃţi ani aveam parcă ieri sau astăzi ?

 

 

[Sofia Sincă]

Poem ce-şi doreşte un nou început. Când dorinţa este din ambele sensuri, aşa cum explici tu, nu mai rămâne decât înfăptuirea. Poem pus pe palmă din motivul a prea multor cuvinte de legătură. Am scos câteva versuri în care aceste cuvinte se lăfăiesc.

zilei ce nu ştii ce aduce, -  doi de ce într-un vers.

Nebătuta cărare o doreşti şi tu

şi ţi-o aştern ofrandă la picioare

ca ȋnceputul să-ţi fie mereu verde

şi dor neȋnceput, patimă,

timp necuprins, mare şi ţărm

şi o să găseşti povestea nescrisă - priveşte câţi şi-uri ai adunat aici.

Dar există frumos în poem.

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Frumos, prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia e frumoasă, dar iarăși semnele de punctuație sunt puse sporadic, ca și literele mari la începutul unor versuri. Odată de pui literă mare la început, înseamnă că începi o propoziție care o marchezi cu un semn și la sfârșit.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Niciodată nu-i târziu să reîncepem viața... fie și de la capitolul VIII.

da Coza

[chindea maria elena]

N-am nevoie de constelațiile din palmă ca să văd diminețile soarelui interior....Drag, Gerra