Cât îmi este... dor de tine...

[Elena Mititelu]

În construcţia versurilor m-am inspirat din poezia lui Al. O Teodoreanu – „Vis”

 

 

 

 

Printre nouri…  luna curge… peste satul… dintre dealuri…

Smuls din basme… în decoruri… strunesc scripca… greieraşii…

Clipocire-n… iarba crudă… licuricii-s… drăgălaşii…

Iar oglinda… ce se mişcă-i… feerie… între maluri…

 

Stau sub teiul… ce aruncă… lin balsam… în depărtare…

Alintându-şi… printre ramuri… frunza-n dungă… fremătândă…

În răcoarea… ce se-ntinde… când căldura… joacă-n undă…

Cât îmi este… dor de tine… de privirea-ţi… stropi de mare…

 

De veni-vei… tu, iubito… peste umăr… păru-ţi lasă…

În lucirea-i… fir de aur… să mă joc în… bucla-ţi fină…

Sărutându-ţi… gura, ochii… sub privirea-ţi… fără vină…

Tu, răspunde-mi… cu iubire… până lunii… zorii-i pasă!

 

                                                                                           14-07-2014

 

[Elena Mititelu]

Dragi prieteni care v-aţi exprimat părerea,

Am spus că nu mă supăr, sugestiile mă ajută de fiecare dată şi mulţumesc pentru opinii. Vedeţi, dacă aş fi postat poezia fără acele puncte  de suspensie poate nu ar fi creat aceste dispute, oricum a fost un experiment şi va rămâne experiment. Voi reposta poezia fără acele artificii care mi-au trezit curiozitatea şi am încercat. Vă mulţumesc  cu rugămintea de a mă înţelege - am încercat - chiar dacă am îndrăznit să mai adaug un grup de patru silabe. Ceea ce mă bucură este faptul că mi-aţi apreciat  poezia. După cum am mai spus este contribuţia mea în totalitate, m-am lecuit cu acrostihurile -colaj care, în loc de surprize plăcute au stârnit controverse pentru unii surprinşi. 

Nu mă deranjează opiniile VĂ MULŢUMESC DIN SUFLET pentru ajutor şi vă mai aştept! 

Pe acest site, la care n-aş renunţa nicicând, mi-am găsit prieteni care mi-au fost alături,  prin acele comentarii de care am ţinut seama şi voi ţine. 

Cu preţuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Elena Mititelu e o poetă adesea ludică. Experimentează și iar experimentează. Că nu mereu încercările-i sunt reușite, mi se pare firesc. În discuția de față e greu să fii tranșant. Mi-au stau în gât punctele de suspensie, dar poezia place. Am ignorat punctele de suspensie - poezia devine cam vetustă. Am înțeles că a luat bucăți de versuri din lirica unui poet și, ca într-un joc LEGO, a construit altceva. Pentru asta trebuie memorie, puțin simț poetic și... dexteritate. Însă noi știm că pentru a scrie o poezie, pentru a fi cu adevărat poet e necesar un singur lucru: inspirație!

Această scriere e rodul inspirației?

 da Coza

[gina zaharia]

Elena, și cititorul din mine refuză punctele de suspensie! Dar e alegerea ta.

[Sofia Sincă]

Elena, știi cum se spune: copiile nu au valoare. Păstorel Teodoreanu este un tip extrem de inteligent și rebel. Și apoi Vis-ul său este o poezie cu vers mai scurt, în care punctele de suspensie nu agasează. El spune acolo un vis, îl povestește actoricește. Tu ai construit aici o poezie de dragoste de tip eminescian, un  tablou al dragostei întrerupt la patru silabe de puncte de suspensie fără nici un rost. Nu fac altceva decât fac tabloul în bucățele. Închipuiște-ți ultimul vers spus iubitei... crezi că are răbdare să-l asculte? Suntem într-un secol mai vitezoman în care totul este mai alert.

De acord cu tine: ai încercat. Părerea mea este să aibă fiecare stilul său.

Sofy

[bolache alexandru]

Dincolo de punctele de suspensie cărora le-am înțeles rostul am văzut o poezie romantică frumoasă.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Doamnă Elena Mititelu,

Eu n-aş modifica textul! Dacă a fost o încercare, cu atât mai mult... este o încercare reuşită! Dacă se recită poezia, rolul punctelor de suspesie este acela de a temporiza respiraţiile, adică te obligă să faci pauza de respiraţie după fiecare patru silabe. Recitată, se poate constata că acest lucru îi dă un anume ritm şi o anume muzicalitate, alta decât în cazul în care ele n-ar fi fost. Atunci ar fi trebuit ţinut cont de cezură. În acest model prozodic, pauza de respiraţie este impusă de autoare prin aceste puncte de suspensie, ceea ce este inedit şi conferă un plus textului. Asta este părerea mea.  Pentru acest lucru v-am felicitat!

Complimente,

[Elena Mititelu]

Doamnă Angi Cristea, vă mulţumesc pentru comentariu, a fost o încercare doar!

Admiraţie,

[Angi Cristea]

Poemul este melodios, punctele de suspensie marchează pauze absolut inutile, stilul androgin imi displace.

[Elena Mititelu]

Doamnă Ana Câmpeanu, nu ştiu dacă până acum mi-aţi mai comentat poeziile pe care le-am postat. Acum vă mulţumesc pentru comentariu amplu, eram sigură că vor fi păreri şi păreri. Eu sunt omul căruia îi plac încercările, descoperirile, surprizele... nu aştept laude, din contra sugestiile, parerile pertinente mă bucură.  Citind poezia "Vis", am descoperit că punctele de suspensie dau culoare, duc spre căutarea mesajului pe care îl transmite autorul şi am încercat. Departe de mine de a egala, de a mă atinge de mesajul poemului. Îmi place cum scrie Teodoreanu, îmi place sarcasmul lui... îmi place!

 Mi-a plăcut ideea de a folosi punctele de suspensie după un grup de patru silabe,  nimic mai mult din poezia lui Al. O. Teodoreanu. Mâine o să postez poezia fără puncte ca să fie o poezie în dulcele stil clasic.

Cât priveşte contribuţia-mi la poezia mea, vă asigur că  - în afară de punctele de suspensie,  conţinutul îmi aparţine în întregime şi, cu modestia ce mă caracterizează, vă rog să comparaţi poemul "Vis" cu poezia mea şi o să-mi daţi dreptate.

Cu mare drag de trecerea atentă,

[Elena Mititelu]

Mulţumesc, domnule Iordăchescu pentru popas şi comentariu!

Preţuire,