cântec de primăvară

[nicolae vaduva]

numai pentru unii primăvara vine

ca un cântec folk de joan baez;

de când m-a fătat muma, pentru mine,

primăvara n-are niciun chichirez.

 

ori de unde-aș lua-o, din oricare unghi,

pentru unii vine încă un regal;

pentru mine, sclavul, vine-același junghi;

eu sunt, mai tot timpul, dus în infernal.

 

orișiunde-aș merge, cu speranța-n mână,

tot îmi bagă sulea printre spițe bețe;

pun pe masă-aceleași mere pădurețe...

următorul drum o să-l fac spre lună.

 

pe planeta asta ce renaște doar

pentru pulărăii care-o bip prin spate,

nici peste hotarul cercului polar

nu e loc de tine, nicolae frate...

 

punct final pe foaia plină de suspine

cântă-n următorii metrii: of-of-of!

și-atunci primăvara va ieși din tine

ca o limbă neagră, creață, de pantof.

  

 

[Mihaela Popa]

primăvara alt fel...

trist, pragmatic, de actualitate

[Vasilisia Lazăr]

Și pentru mine e tristă, poete, dar, din păcate, eu nu-mi pot vărsa năduful așa.

Să zicem și noi că „Primăvara asta totuși/ Nu-i decât o copie” și să mergem mai departe.

Aceeași considerație!

[Sofia Sincă]

O primăvară tristă. Desigur, e tristă, însă tu ești supărat rău, poetule, pe tot ce cuprinde.

Versurile sunt pline de nerv, dar și de aplomb, chiar dacă vor să urmărească un pustiu, ne stârnește un zâmbet, cunoscându-ne poetul oltean care-și menține limbajul hilar. Cel puțin pentru mine.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Ce cântec trist, cântat în „metrii of-of-of”!

Pe mine m-ați întristat!