când ești departe, dincolo de dealuri și văi
toate fântânile au culoarea ochilor tăi...
știu că ploi și furtuni năvălind le-au umplut
iar munții și norii însetați le-au băut...
când ești departe, o sete fără de nume
îmi mistuie ochii larg deschiși către lume
în zadar încerc s-o sting cu boabe de rouă
în dimineața cea surâzătoare și nouă...
când ești departe... foarte departe de mine
zi după zi însetez doar cu gândul la tine...
pădurile toate îmi par tărâmul fecund
unde fântânile tale de lacrimi se-ascund
adâncuri în care în taină stele ostenite
se culcă tăcut pe prunduri de vise rănite...
Adaugă un comentariu
... nu-s depărtările atât de nepătrunse
de pasul ce se vrea ajuns la mal
de-acolo valul se va-ntrce cu alt val
se-aude tânguit de uși neunse...
...noi trecem din odaie în odaie
ca un marfar prin gări fără de nume
să ne oprim nu știm, și nu ne spune
vreun înger obosit de vânt și ploaie...
departele e doar o graniță, să știi!
iar dincolo de el... cresc poezii :))
cu siguranță versurile tale mă inspiră, iar tu primești frumos cuvintele în dar,
spor și inspirație, aDa nemescu
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE