Călcâiul lui Nichita

[Suchoverschi Gheorghe]

Telefonul sună preț de
jumătate de sărut -
jumătatea ta
conectată la altă dimensiune...
la capătul firului de noapte al cuvântului
este Nichita stând la biroul transcendental
al judecății de apoi a poeţilor - cavaleri
ai ultimului pătrar de lună străvezie...
eu îi dau binețe cu un zâmbet de iamb,
el îmi vorbește împrumutând glasul iubitei
și-mi dă povaţă să nu-i strivesc sărutul
să merg cu versul șchiop de sub călcâiul lui Ahile...
eu îi răspund c-un bun rămas și îl sărut
pe tâmpla blondă-a unui emoticon de telefon.
Iubito, nu uita, când mă săruți,
s-aștepte şi călcâiu-ţi şchiopătând...
sărutul meu.

Memorie veşnică marelui poet Nichita Stănescu la ziua de naştere 31 martie 1933

[Ana Cîmpeanu]

Frumos omagiu, fin și inteligent! Apreciez! 

[Chris]

putin cam povestit, dar un omagiu este un omagiu - citit cu placere,