Călători singuratici

[giurgiu maria]

Eram călători solitari
pe potecile anilor apuși
străbăteam bărăganul destinului
măsurând pânzele orizontului
pictate cu dureroase tăceri.
Cu priviri obosite
în jur percepea foșnetul vieții;
perechi de mici vietăți
ale câmpiei, din vizuini
aruncau curioase priviri,
mici străluciri
dintre tufișuri țepoase
la acele creaturi rătăcitoare
pe poteci sinuoase.
Se întrebau curioase:
,,Să ne temem oare?”
Păreau mai degrabă
ciudate făpturi pierdute
ce-și căutau visurile–n van
rătăcite și acelea
Cine știe pe care meridian.
Să-i îndreptăm spre
cărarea luminată de lună
către pântecul muntelui Luminii
unde-și învolburează doina
izvorul nemuririi.
Acolo dorul celor singuri
poate găsi leac în cumpăna vremii.
Dintre stânci străpunge tăcerea
șoptind pe strunele undelor sale
torentul energiei vitale
săltând peste colțurile timpului,
curgând în cascade-nspumate
din negurile infinitului
Simfonia iubirii, chemând doruri.
Se revarsă ecouri printre creste
din ale torentului valuri celeste
atrăgând inexorabil suflete solitare,
rătăcitoare prin hățișurile anilor
căutând în neștire limanuri.
Regăsiților în răscrucile sorții,
să le-adune suspinele inimilor
și patimile iubirilor
torcându-le toate-n fuior
nesfârșit de argint,
cu raze de lună împletind
destinele solitarilor.

[giurgiu maria]

Mulțumesc de comentariu doamna Sofia Sincă , mă strădui să țin seama de sugestiile dv. prețioase pentru mine! Prețuire!

[Sofia Sincă]

Ești mereu între poezie și proză, între un subiect meditativ și descrieri prozaice. Păcat de unele fraze, cum  ar fi, străbăteam bărăganul destinului, care își pierde afectivitatea, lirica cu o descriere banală și cu un verb la gerunziu. măsurând pânzele orizontului/pictate cu dureroase tăceri. Știm ce înseamnă Bărăganul pentru noi românii. Deci aceste două versuri sunt de prisos... și mai sunt. Din acest motiv textele tale ies stufoase și bat pasul pe loc.

Textul are o tentă frumoasă, atinge mesajul solitarității pe care ți l-ai propus. Dar este, din nou, prea întins, bate pasul pe loc, încât până la final, cititorul pierde interesul de a citi. Același îndemn îl am pentru tine: mai scurt, mai concret.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy

[giurgiu maria]

Mulțumesc de popas și comentariu domnul da Coza! Mă voi strădui mai mult. Fac tot ce pot.

[Ion Lazăr da Coza]

O bucolică frumușică, zic eu. Totuși repeți unele cuvinte, folosești expresii poetice învechite...

da Coza