bomboane agricole – biblioteca pentru to(n)ți

[Mihaela Popa]

“un leu cornetu’ ”
se vindea cultura
după chioșcul cu înghețată
se lipeau foile cu scuipatul babei
învârtindu-se
una câte una
“nevestele vesele din Windsor”
și cam tot ce avea formatul “poveștilor nemuritoare”

[Mihaela Popa]

Clar, nu ea, dar așa cum ai spus, Lisia, probabil ca nu a fost în grațiile  sistemului  de atunci. ori cine știe cine lucra la "librărie" probabil că s-ar putea țese multe pe baza acestui fragment

[Vasilisia Lazăr]

Mihaela, tu te miri că o bătrână, care probabil nici carte nu știa, făcea asta? Îți dai seama că ea e ultima pe care o putem condamna. Cineva a aruncat acea carte, probabil. Mergi pe lângă tomberoane să vezi biblioteci întregi! Eu nu pot uita un lucru. Astă vară, în vacanța de vară, când s-a făcut curat în școală la mine, câteva cadre didactice au scos din bibliotecă mai multe lăzi cu cărți, afară, în curte. Că nu prea arătau bine și adunau praf. Nu aveau coperți aurite, erau de pe vremea când încă proștii aceia de comuniști mai alimentau bibliotecile cu cărți. Le-am găsit în curte toamna, când a început școala. Erau deja plouate, degradate. Dacă aș fi știut... Așa că despre ce vorbim? 

Să știi că nu erau din alea cu tovarășul, erau cărți din clasici. 

[Mihaela Popa]

dacă vedeam cartea de la început, o cumpăram,  mai avea  câteva pagini cand unul din "gașcă" și-a cumpărat semințe, nu îmi venea să cred ochilor din ce era făcut cornetul

mulțumesc, Lisia, cu drag și eu!

[Vasilisia Lazăr]

Trist! Dar îți dai seama că în leul acela era evaluat prețul semințelor, ambalajul era așa... bonus. În ce sticluțe delicate ții tu esențele! Drag!

[Mihaela Popa]

da, Monica, eu le-am "prins" la 1 leu - nu am cumpărat pentru că nu îmi place să mânânc semințe, nu îmi place să scuip coji, acum îmi cumpăr de la magazin gata decojite, dar le cumpărau prietenii mei, fratele meu când pleca pe stadion... alte vremuri :) mulțumesc de trecere și semn

[Monica Pester]

Titlul era deja consacrat atunci. Semințele de floarea soarelui erau numite bomboane agricole, vândute ĺa 1 sau 10 bani, în binecunoscutele  cornete. 

[Maria Mitea]

sună mult mai bine ” un flash”  decât lecție, :)

nici nu știu cum mi-a sărit pe limbă ”lecție” ,

adevărat,  nu scrim să dăm lecții,

scrim pentru că ne ajunge *( cu biciul) din urmă  poezia.

nici eu nu cred în lecții de poezie, dar cred în flash-uri, momente de inspirație genială, 

aici se simte, vede că l-ai avut, 

:)

[Mihaela Popa]

Maria, mulțumesc! Doar un amendament la comentariul tău, să nu fie cu supărare dar eu nu sunt în măsură să dau lecții, e doar un "flash" surprins printre ale vieții :)

bucuroasă și eu de popasul tău!

[Maria Mitea]

Felicitări, Mihaele! Ne dai  lecție de scris poezie, prezinți  munca delicată a poetului,  care ne lasă și pe noi cititorii să ne uităm sub poala societății/timpurilor trăite, sub poala ”babei” :)

Cu bucuria lecturii! 

[Mihaela Popa]

Alex, mulțumesc!