Venea dinspre zări miros de tămâie
în straie de cântec plecat din altar,
trecea peste râu, la mal să se suie
pe scripca purtată de-un vechi lăutar.
Arcușul trezit din beția străbună
se-ntinse de-a latul pe strunele reci,
o, biet lăutar, cu arcușul în mână,
putea-vei prin râul năvalnic să treci?
Știa lăutarul un vad...,mai la vale,
cu apele calme săltând în prundiș,
un singur șuvoi se rotea în ovale
sub creasta îngustă a unui suiș.
Căzu lăutarul, iar scripca-i scăpată
sălta peste valuri cu strunele-n jos.
O, biet lăutar...,ce aspră răsplată
venit-a călcând pe suișul stâncos!
Răsplată adusă de crunta-ți ursită
venită din hăuri în lanul de grâu,
sedusă spre seară de-o hâdă ispită
să-asculte vioara pe malul de râu.
Departe, în vale, plângea o vioară,
rănită de prundul cu pietre de jad,
arcușul, în vrie, striga de afară :
o, biet lăutar...,aruncă-mă-n vad!
Adaugă un comentariu
Stimată doamnă Vasilisia Lazăr Grădinaru, vă mulțumesc frumos pentru mesajul lăsat! Atenționarea privind virgula după punctele de suspensie îmi va fi de folos...
Da, absolut minunat!
Ca o mică observație, nu se pune niciodată virgulă după punctele de suspensie. Și apoi se lasă blanc.
Mulțumesc frumos, stimată doamnă Valeria Merca!
Superb! Emoția transmisă a ajuns la cititor!
Vă mulțumesc frumos, domnule Nechita Corneliu, pentru popasul în lumea versurilor mele, urmat de scrierea unui mesaj emoționant!
Mulțumiri alese din partea autorului, doamnă Ada Nemescu, pentru lectura poemului și pentru mesajul lăsat aici!
Frumos! Cum altfel? corect, sensibil, cu patos, dramatic, viu.
aDa
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE