bătrânețe cu tinerețe la capăt

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

”poate c-ar trebui să ne naștem bătrâni și să murim tineri”

berzele n-ar mai survola spațiul aerian al timpului acesta

precum nici marmotele n-ar mai înveli ciocolată

cerul s-ar așeza la războiul stelelor și-ar țese utere 

pentru fiecare suflet ce-ar vrea să se coboare pe pământ

gârbovit de-atâta veșnicie prin care a umblat dezlegat de carne

mersul pe jos nu-i ca mersul pe sus

te mai împiedici de-o piatră de-un drum întortocheat 

sau poate chiar de-un fluviu care-ți omoară visele prin înecare

echilibrul e primul pas din cele șaptezeci câte șapte

copiii bătrâni ai universului trebuie doar să-și aducă aminte

de tot ce-au adăugat peste oase cândva

de toate coperțile și filele cusute de fiecare respirație

și lacrimile-cuțit ce-au împărțit viața în capitole cu sau fără sens

bătrânețea cu tinerețea la capăt de drum e ca un trandafir 

pe spini se urcă până la petale și parfumul e doar o adiere efemeră

indiferent cum ne-am naște pragurile sunt aceleași 

poate că scuturarea pielii de boli ar veni totuși ca o ușurare 

și suferința s-ar mai curma într-un fel sau altul 

pământul ar fi o imensă grădiniță și poate timpul entuziasmat 

s-ar opri să se uite  la joc

sigur Dumnezeu și-ar da jos hainele de paznic și-ar întra în horă

adio războaie adio infern binele a învins

și marmota învelea totuși ciocolata dincolo de sticlă

călăreți singuratici pe-un timp imaginar ne întrebăm totuși

de câte ori am trăit în moarte sau de câte ori am murit în viață

poate că  totul se leagă de verbul ”a fi”

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumesc mult, Corina!

[gina zaharia]

de câte ori am trăit în moarte sau de câte ori am murit în viață

și totuși ne ștergem ochii, de fiecare umbră, cu soarele din pumnul inimii:)

[Corina Militaru]

Interesantă ideea și alcătuirea. Da, poate important este doar verbul „a fi” :)

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

de-am avea măcar o șansă, nu?