Azi

[gina zaharia]

Primăvara asta poartă numele tău,

femeie,

nu-i așa că știi să povestești pe limba multor curioși?

Doar să-ți fie în preajmă, ori să capete înfățișarea și curajul tău

de pe trupul nopților nedormite.

Vai, ce tranșee ai săpat cu mâinile goale!

În ele se odihnesc zilele tale

pe rând ori în clepsidră, curg râuri de sare uneori -

bună pentru multe neajunsuri,

săracii devin orbi, ceilalți se prefac că sunt bine,

tu le oblojești rănile, le scoți schijele și taci, taci

spre mulțumirea fiecăruia.

 

Dă-mi voie să scriu despre tine, primăverile se descalță

în pragul tău,

tu îl treci cu încredere,

din unghiul în care stau te văd bine, îți urmăresc gesturile,

cred că mă pricep, nu e o laudă,

sunt doar clișee din universul tău atât de mare și atât de simplu!

Voi avea grijă să nu se voaleze aceste imagini,

De fapt, n-au cum, tu le stropești cu esență de clipe

și le împrospătezi cât ai zice noblețe.

Mereu e vreme să învăț de la tine.

 

Multe primăveri magice să aveți! Să înfloriți, mereu, întru încredere și bucurie!

[gina zaharia]

Petruț Dan, mulțumesc! Se vedea bine din unghiul acela, așa că n-am stat pe gânduri. :))

Primăvară senină!

[gina zaharia]

Vă mulțumesc, dle Tudor Cicu! Mă bucur că acest început de martie mi-a dictat despre ea. Așa „am auzit”, așa am scris. Ca să-i fac o bucurie! :))

Primăvară înfloritoare în tot ceea ce e frumos!

[petrut dan]

Un poem frumos cu și despre femei și anotimpul care încearcă să vină, imagini plăcute ochiului și inimii la citit, se pare că ți-ai găsit unghiul din care observi dinamica lucrurilor și intențiile acestei primăveri  parcă indecise, dar din care mereu avem ce învăța după cum închei așa de bine poemul, am citit cu plăcere!

[Tudor Cicu]

„Dă-mi voie să scriu despre tine...”, iată un mesaj care mă trimite la un vers al unui poet dobrogean, născut aici în ținutul Buzăului: „Între o femeie frumoasă şi un vers frumos, eu aleg versul”, spunea în Jurnalul său (23 iunie 1977) Arthur Porumboiu, poetul buzoian stabilit definitiv la Constanţa. Acum, dacă mă întrebi, ți-aș răspunde ca Ulrica lui Borges, cea care-i îngâna la ureche lui Javier Otalora: „Ascultă bine. În curând va cânta o pasăre”. Pentru a ne lămuri, care ar fi răspunsul corect, e nevoie de un personaj excentric precum cel al Şeherezadei, de cineva care să povestească neîntrerupt zile întregi, cum o faci și tu în poezie.