E ultimul meu august pe retină
Apoi îl şterg de tot din calendar
Şi fiecare an care-o să vină,
Va fi fără de august, ca un dar.
Şi am să uit că lunile-s mai multe,
Şi-am să mă mint că doar atât au fost,
Şi am să fug de cine vrea s-asculte
Un august care n-are niciun rost.
Şi calendarul vrea să-mpuţineze
Cu înc-o lună mersul lui firesc,
Pe luna mai el vrea să o vâneze...
De n-am fi fost... ce calendar ceresc.
Nu eşti nici tu şi n-aş fi fost nici eu,
Un calcul eronat la Dumnezeu.
Azi, calendaru-şi scrie o erată
Că mai şi august n-au fost niciodată.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc, doamna Merca. Şi eu vă citesc cu plăcere. Într-un fel, mă port ca un administrator, citesc postările pe rând şi sufăr că nu am suficient timp. Aş comenta la fiecare postare şi mă abţin cu greu.
Mulţumesc, Vasilisia, pentru fidelitatea cu care-mi citeşti postările. Eşti un administrator serios şi extrem de benefic pentru mine.
O atmosferă apăsătoare, un strigăt al neîmplinirii în plan sufletesc, într-o poezie bine scrisă.
Am citit cu plăcere.
Poeziile tale lasă cititorului o undă de tristețe, Dia. Se vede că despărțirea aceea și-a lăsat adânc amprenta în inima ta, de aici și minunatele versuri. Când mai și august vor fi ca și celelalte, doar niște luni în calendar, abia atunci te vei fi tratat...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE