Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

[Camelia Ardelean]

Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

La geamul viu al iernilor din noi,

Înghesuiți în vechiul mușuroi,

Ce-și cară fericirea cu ocaua.

 

Prin visele-adunate în convoi,

Sulemenim ades cu bidineaua

(Când strângem, azi, la zâmbete cureaua)

Și soarele, pe chipul său de sloi.

 

Degeaba imităm caligrafia

Destinului, în vechiul său zapis!

Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia,

 

La poarta nopții nu-i nimic de zis,

Când din cenușă s-a „născut” mumia

Infernului cu iz de paradis.

 

 

[Valeria Merca]

 

Dragă Camelia, în comentariul anterior făceam referire la definiţia sonetului clasic: poezia de formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri endecasilabice, repartizate în două catrene cu rimă îmbrăţişată şi două tertine cu rimă liberă, ultimul vers conţinând de obicei o concluzie, o subliniere expresivă a sentimentului dominant( întâlnit în literatura italiană, spaniolă, română).

De la Eminescu şi până la poeţii timpurilor noastre, el a fost cultivat. Poeţi de facturi diferite şi-au încercat forţele în stăpânirea acestei forme fixe de poezie şi rezultatele au fost memorabile: Mihai Codreanu, Vasile Voiculescu (autorul volumului postum: "Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare"), George Dumitrescu, Ştefan August Doinaş, Romulus Vulpescu, Adrian Munteanu s a. La sonetul voiculescian, spre exemplu, dintre elementele de prozodie, doar măsura nu e constantă. De aici, a doua intervenţie binevenită a lui Dragoş. Mai există sonetul englezesc, care are o altă structura.
Eu cred că e bine să dezvoltăm şi dezbatem un asemenea subiect, util celor care încă mai cochetează cu poezia în formă fixă.
Cu bine,

[Camelia Ardelean]

Am rectificat strofa a doua! Acum e SONET!! :-)

[Camelia Ardelean]

Doamna Dorina, Angi, Lavinia, Elena, domnule Burdușa: mă bucur să vă am aproape cu sufletul! Mulțumiri sincere pentru prezență și vot! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Valery, după cum menționa Dragoș anterior, măsura versurilor nu trebuie să fie constantă la sonet! G. Țărnea a scris un volum întreg (și nu l-a contestat nimeni până acum!), cu aproape 200 de sonete, după schema:

I: 11-10-10-11 (abba)

II: 10-11-11-10 (baab)

III: 11-10-11 (cdc)

IV: 10-11-10 (dcd).

La strofa a doua, am uitat de schemă și am "îmbulinat-o", dar în rest se încadrează! :-)

"Sulemenim" rămâne deocamdată! :-) Îți mulțumesc pentru popas și opinia sinceră! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Dragoș, bucuroasă de popasul tău, ca întotdeauna! Nu am ținut măsura egală a versurilor, fiindcă mi s-a părut mai ușor așa, pentru început, dar o să încerc și în varianta menționată de tine! A fost doar o clipă de neatenție, asta e! Data viitoare voi fi mai pe fază! :-)

Nu cred că voi înlocui "sulemenim", mie îmi place cum se potrivește cu versul din aceeași strofă: "La zâmbete mai strângem azi cureaua". Amândouă sunt mai "jucăușe" și se împacă bine! :-) Îți mulțumesc pentru opinia sinceră și sugestii! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, aveți perfectă dreptate în ce privește strofa a doua!! Așa se întâmplă, uneori, când scrii poeme la 2 noaptea, în loc să dormi! :-)) Deși cunosc foarte bine schema sonetului, mai concret scriu după schema lui Țărnea, fiindcă de el am citit cele mai multe sonete, de data aceasta m-a furat peisajul (sau somnul?) și nu am mai fost atentă la rimă. :-) O să încerc să o reformulez, cu neplăcere, fiindcă or să mi se strice toate "apele" pe-acolo! :-(

Aveți dreptate și referitor la punctele de suspensie, le scot imediat! 

Vă mulțumesc mult pentru atenționări și aprecieri! Cu stimă,

PS: Nu mi se pare deloc o corvoadă poezia în formă fixă, doar că trebuie mai multă atenție, într-adevăr! Mai mare corvoadă mi se pare versul liber, unde nu trebuie să ai prea multe cuvinte de legătură, ca să nu dai din poezie în proză etc.! :-)

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Nu trebuie să fie o măsură constantă a versurilor la sonet, Valeria! Ea poate fi şi aleatorie, bineînţeles cu o simetrie, pentru muzicalitate. în cazul de faţă, Camelia n-a păstrat simetria între catrene, dar nu e greşit.

Le-a aşezat altfel. Eu i-am spus să ţină măsura egală pentru început, pentru a-i veni mai uşor. În rest i-a spus Ion deficienţa, schema de la rimă.

[Valeria Merca]

Are dreptate Dragoş, în cazul sonetului, măsura versurilor trebuie să fie constantă. Tocmai mi-a sărit şi mie în ochi cuvântul ''sulemenim''.:) Făcând abstracţie de neajunsul care face referire la măsura versurilor, penultima şi ultima strofă sunt mai reuşite. Exersând, experimentând, învăţăm, Camelia!
Cu prietenie,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Încă ceva: caută altă exprimare pentru sulemenim. Nu merge cu sonetul. Părerea mea!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mai e până la sonet! Caută, la început, să ţii o măsură egala a versurilor, până te obişnuieşti. Câştigi muzicalitate, chiar dacă execuţia este stângace, la primele încercări!

Succes!