Asul din mânecă

[Veronica Șerban]

Domnule magician,

împrumută-mi, te rog,

pentru o zi, pentru un an

sau pentru o altă viață

bagheta fermecată și

asul tău din mâneca hoață.

Sau învață-mă cum să fac

cea mai mică magie

să mă-ntorc cu mine,

de tot,

înapoi în copilărie.

Știindu-mă acuma adult

o să-mi fie teamă, rușine,

să dau ochii

cu cea din trecut?

Te asigur că

nu o să mă rătăcesc.

O să mă recunosc

din toate aducerile aminte;

după cât am fost de cuminte,

după firele de nu-mă-uita

prinse-n cosițele blonde

legată în funde de nea,

după mulțimea de mai vreau

și întrebările ce nu se opreau.

După sandalele din mușama,

după rochia roșie de catifea,

după cireșele crude

și vinete dude,

după ploaia de toamnă

ce suspină-n aramă,

după sfântul colind,

după vorba mamei de-alint,

dar mai ales

după inima mea

desenată în praful din drum,

odată,

mare și lată cât ulița toată!

Și-atunci mă întreb,

oare

o să-mi doresc să cresc

la fel de repede,

mare?!?

 

Veronica Șerban

[Veronica Șerban]

Mulțumesc doamnei Sofia Sincă și domnului Ion Lazăr da Coza pentru atenția acordată textului. Mă voi strădui mai mult.

[Corina Militaru]

Mi-ar plăcea și mie să fiu puțin magician :))

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă ne spuneai toate acestea cu numai 40% din cuvinte, dacă 20% dintre ele erau metafore, epitete, comparații, aveai o poezie.

da Coza

[Sofia Sincă]

Textul plecat pe o idee plăcută, se înclină mult spre epic. Adresarea se face printr-un monolog, povestind. Cu cele câteva înflorituri. Nu este de ajuns pentru a se numi poezie. Nici chiar rimele în aparență întâmplătoare. Și așa, rebele.

Pentru a fi poezie, textul trebuie șlefuit, Știindu-mă acuma adult.

Sofy

[bolache alexandru]

Poate ușor prea simplist...