armonii

[Dinca Valerian]

soarele coboară din pretenții
brusc o încurcătură cu gândurile de culoarea luminilor îndepărtate
nechibzuită
panouri cu prejudecăți în stare să îndrepte eroarea
la intrarea în parc
cineva trist caută un suflet în care să rătăcească
pentru toată lumea
este clară
acoperirea filozofică a momentului

se scurtează iarna sau se extinde vara
aceasta-i întrebarea
perle de lacrimi coboară din inimă
spre miezul nopții îngrozită de clipe solemne

nu poți regreta orice părere chiar dacă e de moarte
frunzele fericirii cad în alte anotimpuri
vine timpul să aruncăm privirea
prin cântecele vieții pline de scântei

deloc sfârșită ziua dacă dispare fără urmă
până la marginea ultimului vis nimic nu se ștrege
din sigilii
furia nebună curge
totdeauna
acolo unde sufletul se simte rafinat de armonii diacritice

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Minunat! Metaforă, mesaj, emoție, profunzime.

[Dinca Valerian]

Multumesc pentru comentariu si aprecieri

[Mihaela Popa]

amplu, armonic, frumos!

[Dinca Valerian]

Mulțumesc, buna mea prietenă, pentru timpul si atentia acordate. Comentariile ma fac sa cred ca se poate si ma stimulează. Ma bucur ca scrierea ti-a plăcut.

[Sofia Sincă]

Armonia dintre raţiune şi echilibru trece prin tot felul de încercări, prin căutări. Puterea de împăcare, a celor două deziderate există în fiecare, în acea forţă care duce spre echilibru, doar trebuie să o găsim. 

Un poem meditativ0-filosofic, în prag de seară, cu metafore consistente, mature scrise de o mână și o minte încercate.

din inima,- lipsește căciulița:  șterege - șterge

Un poem excelent. Și atâta timp cât un text, un poem, o poezie sunt excelente, eu mă bucur de ele, indiferent ce nume dorește să poarte autorul.

Eu sunt aceeași,

Sofi