în odaia de la drum cade tăcerea precum neaua din cer
visele nocturne au motive geometrice
ca pe macatul din perete
bătut în cuie
la loc de onoare gutuile luminează-n fereastră
toamna
în rest busuioc izmă și alte alea scufundate de miros
prin așternuturi
intră doar norocoșii care traversează universul
aici ora e palidă plânge și trece
prin ulița mare
când s-a întors plin de viață din armată
căprar
bunicul a mai adus de pe lumea în care nu murise
mantaua și o pereche de bocanci
așa era pe-atunci în clipele solemne
ți le dădeau pe viață
toate noi
în amintirea și mândria faptelor credincioase
nu le îmbracă în toată ziua
numai de crăciun de paște și sfântu aranghel
mihai
peste an le ține în odaia bună
aici ziua urmează ziua fără a lăsa urmă
sufletul lor se cufundă într-o pace adâncă
un ultim vis
care trezește noaptea de fiecare dată când se ivesc zorii
Adaugă un comentariu
foarte frumos pastrata amintirea bunicului! ati putea pune intre ghilimele si astfel s-ar intelege ca sunt vorbele dansului
Intr-un fel, da!
Poezia e a bunicului?
Multumesc, Vasilisia Lazăr. Corectia nu o fac, asa zicea bunicul, "sfântu aranghel". Va rog sa ma intelegeti.
Minunat!
Intrați și corectați „aranghel”.
Va multumesc, Valeria Merca pentru comentariu si apreciere
Un colț de rai odaia și amintirile cu / despre bunicul!
Un poem răvășitor!
Multumesc, Mihaela Popa , ma bucur ca v-a placut odaia bena a bunicului
Multumesc, Sofi. Incet-incet, povestea bunicului se-ncheaga. O merita pe deplin. Mai sunt niste foi la dosar peste care trebuie sa ma uit. Iti sunt recunoscator pentru analiza profunda si sensurile relevate. Multumesc pentru comentariu si placerea cu care il formulezi.
am intrat în odaia bună care dă spre drum şi m-am bucurat de plăcute amintiri
frumos!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE