odaia bună

[Dinca Valerian]

în odaia de la drum cade tăcerea precum neaua din cer
visele nocturne au motive geometrice
ca pe macatul din perete
bătut în cuie
la loc de onoare gutuile luminează-n fereastră

toamna
în rest busuioc izmă și alte alea scufundate de miros
prin așternuturi
intră doar norocoșii care traversează universul
aici ora e palidă plânge și trece
prin ulița mare

când s-a întors plin de viață din armată
căprar
bunicul a mai adus de pe lumea în care nu murise
mantaua și o pereche de bocanci
așa era pe-atunci în clipele solemne
ți le dădeau pe viață
toate noi
în amintirea și mândria faptelor credincioase

nu le îmbracă în toată ziua
numai de crăciun de paște și sfântu aranghel
mihai
peste an le ține în odaia bună
aici ziua urmează ziua fără a lăsa urmă
sufletul lor se cufundă într-o pace adâncă
un ultim vis
care trezește noaptea de fiecare dată când se ivesc zorii

[Chris]

foarte frumos pastrata amintirea bunicului! ati putea pune intre ghilimele si astfel s-ar intelege ca sunt vorbele dansului

[Dinca Valerian]

Intr-un fel, da!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia e a bunicului?

[Dinca Valerian]

 Multumesc, Vasilisia Lazăr. Corectia nu o fac, asa zicea bunicul, "sfântu aranghel". Va rog sa ma intelegeti.

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! 

Intrați și corectați „aranghel”.

[Dinca Valerian]

Va multumesc, Valeria Merca pentru comentariu si apreciere

[Valeria Merca]

Un colț de rai odaia și amintirile cu / despre bunicul! 

Un poem răvășitor!

[Dinca Valerian]

Multumesc, Mihaela Popa , ma bucur ca v-a placut odaia bena a bunicului

[Dinca Valerian]

Multumesc, Sofi. Incet-incet, povestea bunicului se-ncheaga. O merita pe deplin. Mai sunt niste foi la dosar peste care trebuie sa ma uit. Iti sunt recunoscator pentru analiza profunda si sensurile relevate. Multumesc pentru comentariu si placerea cu care il formulezi.

[Mihaela Popa]

am intrat în odaia bună care dă spre drum şi m-am bucurat de plăcute amintiri

frumos!