te prinzi de-a mea privire
cu irişii sculptaţi
prin vinele din tine
azi bântuie piraţi
ţi-ai ridicat drapelul
pe-al meu catarg rănit
iubirea ţi-e infernul
şi dorul ţi-e smintit
iubeşte-mă
ca un mustang
în preeria diavolului
strigi cu timpul rânjind
pe coapse
ai palmele aprinse
albastre
ochiul lumilor stă erect
de neîntâmplare
pe pântecul tău
îl simţi ca pe-un dumnezeu fertil
deschide-mă
urli în furtună
lasă-mă să intru
îți văd sufletul zburând
te miros ca pe ultima viaţă
ardem iubito
ardem
cine ne va aduna cenuşa?
Adaugă un comentariu
ardere pe altarul iubirii. nu ştiu dacă mai contează cine adună cenuşa...
va multumesc foarte mult
Ardere. Și nu mocnită!
da Coza
Foc ucigaș... Poetul nu se dezminte.
Cu bucuria lecturii.
Iubire arzândă, mistuitoare, intesificând pragurile timpului și al intensității până la absolut. Puțin elegiac, dar cu mult patos.
Am citit cu încântare,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE