ard

[petrut dan]

trimite-mi

cea mai frumoasă poză a ta de la mare

lumina lunii în care

zâmbești fericită și goală

cuprinde-mă

între palme și sâni cu răbdare

 

îți ating buzele

muzele

cu pielea de floare

precum un somn după boală înving

orice gând risipit

prins între cărți la dospit

 

mi-ar plăcea într-un car plin cu fân

să mă uit după stele

una de-ar fi gândul tău

să-mi vrea binele și toate acele

alungătoare de rele

 

mirosul cailor mă înnebunește

îmi place

să nu știu unde merg

cât ar fi noaptea de frumoasă și-ar crește

 

doar să fie departe și pace

 

precum în poza ta de la mare

goală

ruptă din soare

 

[Amanda Spulber]

Sună frumos, mai ales ultimele versuri. Cred totuși că ar suna și mai bine fără versul: "de mamă ce..." .

Apoi strofa în care "acele" rimează cu stele sună cam forțat. Poate se mai poate lucra sau chiar elimina. E doar o sugestie.

Și "Acolo unde nici viața, nici moartea nu se preface"? Nu mai degrabă "acolo unde viața și moartea se vor preface"?