Apusul iubirii noastre

[giurgiu maria]

Ani apuși în spatele surâsului tău
clipe de iubire revărsate în scurse valuri
înghițite de abisuri:
pierdută e fericirea noastră în cimitirul
elefanților, printre oseminte ruginite
degetele-mi strivesc în fărâme
clipele de foc ale iubirilor arse
pe mantia însângerată a iernilor  
se avântă hulpavi, 
corbi cu gheare și clonțuri înroșite
și devorează clipele amare de
vremi colbuite;
bătăile inimilor îndrăgostite
cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte
se răzvrătesc;
se simt azi văduvite de sclipirile
jucăușe  din ochii iubiți 
scăpătate-n rotirile aștrilor
martori în nopți de iubire
sculptate în clipe apuse.

[Dumitru Ichim]

Câtă nostalgie! ''Ani apuși în spatele surâsului tău...''

[giurgiu maria]

Mulțumesc de comentariu domnul da Coza cu toată stima și prietenie! Voi revedea textul.

Mulțumesc de trecere doamna Corina Militaru cu prietenie și prețuire!

Mulțumesc de comentariu doamna Valeria Merca! Voi revedea textul. Cu stimă și prietenie.

Mulțumesc de trecere și comentariu doamna Melania Briciu Atanasiu, cu stimă și prietenie!

[Ion Lazăr da Coza]

E mai bine, însă Melania și Valeria au dreptate. 

da Coza

[Valeria Merca]

Părerea mea este că vrând-nevrând, exersând scrisul, ne conturăm propriul stil, de care, cu toată bunăvoinţa şi strădania noastră , greu ne putem debarasa. Aşa se face, Maria, că nu ai renunţat la genitivele care diminuează valoarea textului. Ai de revizuit: v3 ,,adâncuri abisale'' - pleonasm; v10 ,,ghiare'' - forma corectă e ''gheare'' şi în ultimul vers ''şi a sărutărilor noastre'', acordul se face cu substantivul ''martorii'', aşadar, ''şi ai sărutărilor noastre''.
Cu prietenie,

[Corina Militaru]

Semn de popas! :)