Anotimpul setei

[Mihaela Roxana Boboc]

Cuvânt al serilor de vară,
să nu mă uiți în buzunarul orb
cerul se joacă de-a poezia când
miroase a ploaie
a suflete proiectate pe asfaltul umed
terapia sfâșie poetul îmbrăcat în umbra metaforelor
și haina lui e o moarte aparentă
încape în gulerul memoriei ca-ntr-o adormire a simțurilor
peste ape și răni
peste versurile întoarse ca un bumerang în cămașa copilăriei
iar tu, tată al stepelor bolnave,
locuiești în cimitirul gândurilor printre lampadare
de-mi vindeci somnul și văd aievea semne
cum m-ai iubi printre albe iluzii
cum pământul își mângâie brazdele și soarele desculț prin pletele negre
mă învață alfabetul iubirii altfel
de la brâul abandonului în susul cuvintelor
mereu un cer de vrăbii și tu,
(in)certitudinea cuminte a zării
măturându-și razele într-un plânset oval
gura femeii schițează anotimpul setei 
și nicio ploaie nu-i poate săruta ochii
cai albi se adapă din lună și inima ei
inima mea
te uită când nu mai știe să spună nu.

[Sofia Sincă]

Imagini triste din veri toride, aspirante la sentimente pure. O zbatere a naturii și a omului obligat să trăiască cu ce oferă ea.
Cuvinte al serilor - dezacord clar. De ce cuvinte și nu cuvânt? De ce să inventăm licențe poetice? Care este diferența la tine dintre cuvânt și cuvinte, în afară de plural? Clar explici prin acest cuvânt ceea ce dorești. Sau prin cuvinte. Și așa ai cam abuzat de genitive... cam multe.

Per total poezia este frumoasă.

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

Valeria, mulțumesc! Drag de popasul tău.

[Valeria Merca]

Minunat. Anotimpul setei - o sete de frumos și înălțare.

Am priceput, citind comentariile,  că la începutul poemului  avem forma de vocativ pentru substantivul cuvântul, care doar în poezie poate fi admisă (fiind vorba de o personificare).

drag popasul

[Mihaela Roxana Boboc]

E un pic licență poetică. Tu, cuvinte al serilor...Corect ar fi cuvânt, dar ar avea altă semnificație decât cea intenționată :) Mă gândesc dacă păstrez forma.

Mulțumesc, dacă au ajuns la cititor, e bine.

[Nikol MerBreM]

Uneori, cuvintele ne sunt bumerang. Nu le ţine nimeni, se întorc la noi. Dar ale dumneavoastră au ajuns la cititor :)!

(Legat de "Cuvinte al serilor", oare era "Cuvânt al serilor" sau "Tu, cuvânt al serilor"?)