Anagramă (autor Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Anagramă

avusese număr

această uşă

 

se vede clar după cele două găuri strâmbe

lăsate de holţşuruburi la capătul

plăcuţei de plexiglas trandafiriu pe care

negru

scrie SALON

 

jos nu te mai triază nimeni tu

în salonul cutare tu în salonul cutare ce

moartea are mai multe uşi?

una şi bună

sau poate că are să nu fie-nghesuială

dar ca şi acestea de la universitar nu-s numerotate

că s-ar stârni invidie printre morţi – eu am intrat

prin uşa opt eu

prin uşa doişpe

şi ştiţi şi voi cât durează viaţa morţilor

 

încă de la a doua oră (a trebuit să vină rezultatele)

branula mi-a imobilizat braţul ca o cămaşă de forţă

invizibilă

 

gândaci nu-s

(un poet m-a învăţat să le urmăresc comportamentul

cvasiuman – asta-ţi umple timpul în spital mi-a spus)

la geamul-termopan vrăbii vin rar

ciori şi mai rar guguştiuci sunt

plăcuţa din plexiglas (uşa stă deschisă mereu)

începe să mă obsedeze

cu regularitatea unui pulsar anagramez:

 

salon salno saoln saonl sanlo sanol

slona sloan slnao slnoa slaon slano...

 

hopa

un cuvânt pe care

Microsoft Word Office 2003

nu mi l-ar sublinia ca fiind greşit

dar zic totuşi cum

să te adresezi unei bucăţi de slănină

slano cum te simţi lângă o ceapă roşie strivită

cu pumnul aşa cum striveşte viaţa viaţa

 

reiau:

 

salon salno saoln saonl sanlo sanol

slona sloan slnao slnoa slaon slano

soaln soanl solan solna sonal sonla

snalo snaol snlao snloa snoal snola

 

a doua zi

aceeaşi asistentă cu pantaloni albi mulaţi

prin care urmăresc armonia liniei chiloţilor tanga

îmi schimbă perfuzia zâmbindu-mi cu ochii

răsăriţi din bariera de corali

 

colegii de suferinţă stau pitiţi sub cearşafuri

încercând să nu respire

n-am descoperit gândaci:

 

aslon aslno asoln asonl asnlo asnol

alson alsno alons alosn alnso alnos

aolns aolsn aonsl aonls aosln oasnl

anslo ansol anlos anlso anosl anols

 

încă de dimineaţă

linia armonioasă mulată face treabă pe sub nasul meu

ca o mare leneşă

probabil mi-a citit poeziile din cartea de debut

(sunt cele mai bune sunt de dragoste) doctorul curant

astăzi n-a făcut vizite-n saloane

viaţa mamei dumneavoastră e nereceptivă la toate

aplicaţiile medicinii actuale

l-am auzit pe hol consolând

fiul unei mame de la intensivă

 

ciorba o sorb cu paiul ca pe-o băutură exotică:

 

lsaon lsano lsoan lsona lsnao lsnoa

lason lasno laons laosn lanso lanos

lonsa lonas losan losna loans loasn

lnsao lnsoa lnaos lnaso lnosa lnoas

 

prin fusta gleznelor subţiri ca nişte vârfuri

de sequoia

zăresc tanga tivită-n

dantelă elvetică – un falanster

nici astăzi deşi-i în secţie doctorul

nu m-a vizitat

 

pe fiecare placă de gresie ce imită ere geologice

cu puţină imaginaţie

încropesc efigia unui bard contemporan

 

conversez:

 

onsal onsla onasl onals onlsa onlas

osaln osanl oslna oslan osnla osnal

oasln oasnl oalns oalsn oansl oanls

olnsa olnas olsan olsna olans olasn

 

grăbit un gândac aplatizat caută sub chiuvetă

adăpostul unui plasture pătat de sânge

aruncat din greşeală pe una

dintre zecile de efigii ale bardului cărunt

 

asistenta

cea în prag de pensionare (pe tangoasa ’naltă a prins-o

şeful recitindu-mi poeziile şi-a exilat-o-n pavilionul vestic)

îmi aduce biletul de ieşire

îl parcurg pe diagonală ca pe-o amendă de circulaţie

tot din prag doctorul îmi aruncă

o privire –

printre epigramiştii locali

i-o vedetă

 

aştept taxiul:

 

nsalo nsaol nsloa nslao nsoal nsola

nalos nalso naosl noals nasol...

 

NASOL?!

 

recitesc biletul de ieşire pare

un pomelnic dictat cândva de mama

 

las taxiul să claxoneze

gândacul şi-a adus perechea:

 

nsalo nsaol nsloa nslao nsoal nsola

nalos nalso naosl naols nasol naslo

nlsao nlsoa nlosa nloas nlaos nlaso

nosal nosla noals noasl nolsa nolas

 

numărul uşii sigur era 31? 

.

(din volumul postum „Ieșirea din labirint”)

.

.

(Ion Lazăr da Coza, n.1963 - d.2020, scriitor, cofondator al acestui spațiu cultural-artistic)

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc din suflet, Dorina, Ada, Denisa! 

Ada, știi ce umor avea Ion! Și autoironie.

Da, Denisa, strivește rău de tot. 

Dorina, mâinile lui da Coza valsau greu în ultima vreme. Doar dosul unui deget mai știa dansul. :(

[Vasilisia Lazăr]

Maestrul nu vă mai poate răspunde, domnule Petruț Dan, e plecat puțin în veșnicie. Mulțumiri!

[petrut dan]

de obicei nu am răbdare sa citesc texte mai lungi dar cel de față m-a prins

ca să zic așa iar la final mi-aș mai fi dorit

o mână sigură o percepție nediluată a realității surprinse cu talent și mult simț al umorului

mai ales

în condițiile date

dar

un artist veritabil are mijloacele interzise celorlalți muritori  să-și depășească condiția

felicitări maestre!

[Denisa Curea-Popa]

Offf...cum mai "strivește viața viața" uneori!... 

[Ada Nemescu]

Incredibila capacitate de a preschimba sumbra realitate într-un poem surprinzător, chiar cu umor !

biletul de ieşire

îl parcurg pe diagonală ca pe-o amendă de circulaţie

aDa

[Pop Dorina]

Admirabil. Parcă văd literele, mânuite de măiestria poetului da Coza, cum valsează străduindu-se să clădească cuvinte. Tristețea și durerea sunt doar simpli spectatori în acest proces de înălțare literară. 

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc din suflet pentru sublimele cuvinte!

[Mihai Katin]

este modul de a trai liric griul realitatii, acea apetenta geniala de a face din rutina supravieturii, din cadrele  bizare ale vietii de spital, metafore si trairi interioare extraordinare, prin extrapolarea banalului in sublim poetic!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, dragii mei! E un poem cu adevărat răscolitor... Voia să-l trimită la un concurs. Nu a mai apucat.

[Manuela Munteanu]

Anagramarea cuvântului salon, ca pretext al unui jurnal, scris cu cel mai trist zâmbet din lume. Da, acesta este cuvântul potrivit, răscolitor.