Amprenta

[Manuela Munteanu]

Ți-am măsurat talpa piciorului!
Nu am întrat hoțește pe sub plapuma îngăduinței,
să-mi cufund gândurile albastre
prin pereții ființei tale
și să caut indiscret și haihui
rădăcini, ramuri, frunze, ierburi fel de fel...
Deși... mă tulbură această imagine...
Dar ți-am găsit amprenta tălpii tale
în poemele mele, printre flori
ce-mi ascultau fără să clipească
povestea despre dorul de dincolo de orice cuvinte.
Nu ți-am auzit venirea!
Bătăile inimii mele
ți-au acoperit șoaptele pașilor.
Dar cu câtă bucurie mi-au savurat ochii
semnul prezenței tale,
înflorit în grădina mea!
Câtă voluptate în miezul inimii mele
că-ți port și umbra, și lumina,
prinse fără scăpare
între îmbrățișarea mea
și amprenta tălpii tale!
E un greu ușor de dus.
Te-ndură de mine și mai treci!
Pândește-mă când voi cânta
scara gândurilor mele,
întinsă în arc de curcubeu către tine...
ca să nu te aud, dar să am fericirea
de a-ți măsura talpa piciorului,
desăvârșită în treapta albastră,
ca amprentă!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru apreciere domnule Gabriel Cristea! Mă bucur mult că v-a plăcut! Este o poezie veche, una dintre cele foarte puține, create în vers alb. Rămâne însă în mine contrarietatea dintre dorința de a-mi plăcea mie propria-mi creație și cea de a plăcea cititorului. Voi mai medita la ce-mi doresc. Mulțumesc mult și pentru popas! Îl așteptam, la fel cum așteptam și reacția. De fapt, acesta a fost singurul scop al postării - de a vă exemplifica, în urma discuției de ieri.

[Corneliu Neagu]

O încercare reușită de a pune în evidență prezența virtuală a ființei iubite, chiar dacă este mai mult prin talpa piciorului...Poem frumos curgător, împletiri neașteptate de cuvinte, să tot citești! Felicitări!

[gabriel cristea]

Vedeți, despre acest gen de poezie vorbeam. O poezie în vers alb care are forță lirică și penetrantă, și care nu zăgăzuiește plinătatea exprimării. Felicitări pentru această ,,Amprentă" plantară!