Albastrul urcă-n scală

[Mariana Suciu]

Păgubitoare spații cuvinte storc tiranic.
Atipică-i coperta, e pentru rană cheagul.
Poetu-n plânsul humei e ochiul. Sub zăbranic,
din ghimpii toamnei, mâinii îi dăruie toiagul.

Crescuta umbră-i vie, măsoară dus-întorsul.
Dar pânza de păianjen o-mpovărează-n zale
ce-mbină laolaltă pământul crucii. Storsul
de vlagă sânge-i buchea însemnelor sacrale.

Imaginar, fereastra delirul i-l absoarbe,
momentul îl cuprinde la început cu brâul
muțeniei de sare și-al degetelor oarbe;
albastrul urcă-n scală pân' la intens. Desfrâul

culorii îl îmbată. O mie și-ncă una
de tente, asimptotic, în creier se îmbină.
Nevoia de a scrie asemeni cu furtuna,
în mii de picuri tandri, coșmarul îl declină.

Când pana limpezimea o toacă de-a măruntul,
vederea cerne-n rostul citirii amănuntul.

[Valeria Merca]

...

Nevoia de a scrie asemeni cu furtuna, 
în mii de picuri tandri, coșmarul îl declină... - semn că zbuciumul creatorului de frumos nu e de prisos!

Am citit cu plăcere.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc pentru semnul de apreciere, d-le Dan Mitrache!

Stimă,

[Mariana Suciu]

D-le Valerian Bedrule, mă înclin, cu respect! Mulțumesc!

[Mariana Suciu]

  D-le Tudor Cicu, onorant popasul d-voastră pe această pagină. Mulțumesc mult, pentru comentariu și sugestii. Încerc să iau în considerare toate sfaturile binevoitoare pe care le primesc.
 Stimă și considerație,

[Mariana Suciu]

 Mulțumesc frumos, d-na Sofia, pentru atenția acordată textului meu. Sfaturile d-voastră sunt întotdeauna binevenite!
 Prețuire,

[Tudor Cicu]

Atmosferă barbiană (în mare), poate folosind cuvinte mai pământești în locul UNORA, am intra pe tărâm curat, barbian. Ce-ar fi ca ultimul vers (venit după acel „când”, ce ar cere o întrebare imediată: să sune versul final, altfel? Gen: De ce mi-ar cerne ochii un rost cu amănuntul? E doar un punct de vedere. Autoarea are cheia enigmaticului vers. Dar... mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

De data aceasta, Mariana, poezia se împiedică, când de ritm, când de sintagme alambicate.

Ex: - plânsul humei cărare-i, - articol hotărât, genitiv lângă genitiv.

mâinii îi - aliterație.

O posibilitate ar fi, din ghimpi ai toamnei și mâinii-i dăruie toiagul.

Prea multe articole hotărâte puse pe substantive.

Ultimul vers este ieșit din ritm.

În schimb, poezia deține profunzimea originală, creată de stilul tău și mesajul abundent.

Oricum, am potrivit cum am dorit și am citit cu plăcere.

Sofi