geneza

[petrut dan]

dacă a doua zi am pune sare

am întrebat-o pe mama în timp ce coaja pomului despre care

îmi spusese să nu-i mănânc frunzele

intrase într-o stare  profundă

 

alegeam la fasole

luam un pumn de boabe în timp ce le dădeam drumul

de sus

suflam cu putere praful

paiele amare pentru cei din casă

munca nu era o bucurie

mai mult un motiv

tata să poată bea cu prietenii până când mama

disperată a pus maioneză în vin iar nicolae al calinii

a râs de el cât era ulița de lungă

ioane ți s-au căcat în cap păsările cerului

 

în schimb nu suferea răutatea noastră a copiilor

ne trimitea cu vitele prin salcâmi

știa că râpa e frumoasă da' te omoară

ne alegeam fiecare câte și una și aveam grijă să nu se apuce

adică să se ia în coarne până când una dintre ele cădea cu burta în sus

iar cealaltă  îi omora vițelul din pântec

 

nu-mi plăcea atunci când seara plin de praf

cu picioarele nespălate muma mă punea să-i citesc după biblie

de obicei din psalmi

david era preferatul ei

mergea cu oile probabil muncea 

și

la fân

 

le era frică să-mi dea coasa pe mână

mă vait că se taie la vreun picior și ne știe lumea ionel

drăcuia mama lena în camera lor

înainte să termin de citit cum david se ruga să nu cadă în mâinile oamenilor

apoi puneam capul în pernă

nu mai auzeam nici apa ogașului noaptea

sub pat

 

la prima oră s-a dus în beci și a tras o gură mare de sodă caustică

acolo țineau de toate

vasele

verdele de paris lângă damigeana cu vin

discurile pentru tractor pe butoiașul cu brânză

sau lada cu porumb lângă drobul vitelor

 

se trezise devreme să mai dea o coasă la otava de pe uliță

înainte să plece la muncă

și

la fel cum nu putea rața să stea fără apă nici el nu putea fără țuică

după cum spunea mama lena că-i făcuse una farmece

 

s-a dus uitând că schimbase locul sticlelor

n-a mai aprins lumina

că le știa cu ochii închiși așa că a scos dopul și a tras o gură ce ar fi trebuit să-i ardă gâtul

dar nu și esofagul stomacul și restul organelor implicate

direct

 

doctorul asculta

mama lena explica gesticulând că fusese vorba de un accident

da' nu-l lăsam dacă știam că a umblat în lucruri

cum ar veni

mă duceam eu și-i aduceam de băut

o să-i face spălături și-o să fie bine

mulțumesc domnu' doctor

cum ar veni

se bucură mama lena

 

s-a uitat la ea mai atent 

nu înțelesese cumarveniul ăla ce legătură avea în discuție

dar se pomeni că-i scăpă și lui

bine doamnă o să-l ținem sub observație azi și mâine îi dăm drumul

acasă

cum ar veni

 

mama lena îl privi de parcă l-ar fi văzut pe dracu' prin bătătură

cum ar veni îmi vine să scriu dar mă abțin că

dacă citește vine de undeva cum îi place să spună

de câte ori

mă amenință cu bătaia

și pune nuiaua pe mine

cum ar veni

muma ieși în tindă împăciuitoare:

leno să nu dai cu punnu' sau bățu' că-i rupi vreun os

și ne omoară marița

da' cu nuiaua poți să dai că nu pățește nimic

cum ar veni

 

am mâncat bătaie mereu,

de câte ori mă prindea îmi zicea:

dacă mai aud odată că zici vorba aia te pleznesc de nu te vezi

cum ar veni

și mie îmi dădeau lacrimile

îmi înfigeam unghiile în piele să nu scot un sunet

mă gândeam

câți oameni din neamul nostru au murit în ultimul an

doar-doar

o să-și uite de mine înainte să scot perla pe gură

 

la o săptămână aveam praznic

a chemat preotul neamuri colegi vecini

că-i plăcea fala

stăteam la masă

după rugăciune preotul mă întreabă:

copile ai auzit de adam și eva

ăsta precis vrea să dea un exemplu mi-am zis

ia să fiu atent la urmări:

da părinte

știi istoria lor?

da

ei ce părere ai cum ți se pare?

 

/am tras aer în piept

am închis ochii în timp ce cuvintele se rostogoleau- fructe zemoase pe limbă 

o umpleau de salivă mă înnebuneau să le dau drumul

în eter

capetele erau întoarse spre mine

închipuiți-vă

clipa aceea când invitații cu papilele ațâțate de mirosul mâncării calde

aburinde abia așteptau să răspund

să poată răsufla ușurați că momentul spiritual trecuse cu bine și că aveau să se bucure

de momentele pentru care răbdaseră și la care se gândiseră timp de șapte zile

o sută șaizeci și opt de ore zece mii optzeci de minute

șase sute patru mii opt sute de secunde

 

îi vedeam cu tacâmurile pregătite să atace salamurile șunca fiartă

în usturoi

cașcavalul nobil și icrele proaspete de păstrăv

feliile de cotlet pastramă mușchi file ouăle umplute cu pateu gogoșarii cu salată de vinete

rondelele de șorici fragede piperate astfel încât să le facă sete

simțeam din plin absorbeam precum un burete starea lor de agitație plăcută

neastâmpărul stomacului fiecăruia ce abia aștepta desfătarea gusturilor alese

ce le-ar fi luminat ziua și le-ar fi ridicat nivelul serotoninei

 

dar mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbesc

mi-am zis înghițind în sec cu noduri și conștient că nu voi mai avea ocazia de a-mi răsfăța sufletul

cel puțin în comuna tarnița județul mehedinți regiunea oltenia

 românia în familia lui moș baloșin/

 

mi se pare chestia unor oameni destupați la minte

părinte

cum ar veni!

 

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc, cu stimă!

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, ni le-ai descrețit. :) E un fel de „La Lilieci” a lui Sorescu. Ori „La Ghizunie” a lui Ion Lazăr da Coza. E un mod de a privi lumea dintr-o altă perspectivă, una în care refuzul convenţiilor lirice, tragicul şi comicul coexistă într-o cheie puțin ironică, dar nu lipsită de afecţiune și implicare directă. 

[Stanescu Valentin]

Mulţi dintre noi am trecut prin acest univers cu puţine grade de libertate, sperând să creştem pentru a scăpa din el dar nu aveam a şti că atunci a fost fericirea...

[Mihai Katin]

extraordinar  de cursiva,de prezenta  aceasta  mitologie  a copilariei  din  care  barbatul  isi  poate   ciopli  legendele,este acel  parau  zglobiu  din  spatele casei  in care  se  zgaiau   razand copiii prafosi ,rate,gaste  ,curci,un Eden  interzis  azi   pentru   puterea  lui  de rememorare!

multumesc  din inima  pentru   acest super poem!

[petrut dan]

Ei am vrut să vă mai descrețesc frunțile, doamnă, cum ar veni!)) Și după poemul dvs frumos și sensibil merge mai bine ceva mai light, zic și eu, cum ar veni!...

[Vasilisia Lazăr]

A zis Monica, cam pentru toată lumea, n-aș vrea să-i stric frumusețe de concluzie, cum ar veni! Totuși voi strica puțin, spunând că acestui vast și deosebit prozopoem cu multe elemente autobiografice, cu nume de oameni și locuri, cu acțiune (mai mult proză decât poezie, cum ar veni) i-ar fi stat mult mai lejer în straie de proză, ai și vână de prozator, domnul meu. Ca poezie, am apreciat mai mult poemul pe care l-ai pus azi pe facebook, sper, cum ar veni, să-i vină rândul.

Cu drag!

[petrut dan]

Pe scurt, cum ar veni!))) Dar nu prea nefericită  să știi eram prea tineri și frumoși ca să ne atingă ceva noi doar ne bucuram de fiecare zi și ne doream să creștem mari, nu știam ce ne-așteaptă, dar nici nu ne-am fi răzgândit, cum ar veni! Mulțumesc, Monica, ești un cititor avizat! 

[Monica Pester]

Asta, doar așa, pe scurt!

[Monica Pester]

Absolut memorabil, Poete! 

Un itinerar în copilărie, cu bune și nebune, cu adevăruri spuse direct, nu, după colț, scene de un realism identic cu sinceritatea care te aduc în mijlocul trecutului ce întotdeauna este prezent în noi. 

Am trăit cu tine și drama cititului din Biblie cu picioarele nespălate dar și drama unui Verde de Paris, venit ca o mântuire sau pedeapsă pentru băutorul de țuică. Asta luând în considerație  prea cuviosul parastas  gargantuelic, de pomina decedatului.

Miezul poveștii, cum ar veni, pune un capac spiritual întregii adunări prin replica unui puști isteț care nu poate să coboare standardul evenimentului.

Cum ar veni, Poete, umorul antrenant al poveștii descoperă o artă a jocului de cuvinte prin care ne faci să digerăm la cote înalte segmente triste dintr-o copilărie poate tristă, poate dură, care însă trăiește în interior.

Memorabil, Poete!