Abwoon d'bashmaya*

[gabriel cristea]

Un cer purpuriu privesc, de pe-o gruie,
rotindu-și pulsarii, încet, către luciuri…
Îți simt, o, Christoase, deșertul din buze,
mirosul de sânge pătruns, prin răstimpuri,
în crucea din mine;
Și-aicea, năvalnic,
pe-aceste costișe, mă văd ca o rouă
prelinsă pe frunte-Ți,
izvor murmurând de sub coasta-njunghiată
ce-Ți spală genuchii juliți de târâre
pe Drumul Durerii;
Simt vânt răcorind usturimea coroanei 
- ea mușcă sălbatic cuvântul spre stea;
Se lasă-ntuneric și-Ți sorb din răsuflet
un murmur: ,,Abwoon d'bashsmaya"...

Notă*
Abwoon d'bashmaya (în aramaică) - Tatăl nostru.

[Vasilisia Lazăr]

Cutremurător! 

[Valeria Merca]

Un sentiment de înălțare domină fiecare vers. Finalul m-a cucerit. Admirație!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada Nemescu, pentru apreciere și comentariu!

[Ada Nemescu]

O rugăciune voit asimetrică, doar nici respirațiile noastre nu sunt identice!

E geamăt, murmur, șoaptă, promisiune, toate-amestecate! O RUGĂ.

Surprinzătoare, iarăși, căutarea spre unicitate, acest titlu care nu incită, nu cheamă... cred eu... cititorul.

Pe mine însă m-a chemat! 

Să ne întoarcem la credință,  în aramaică "teshuvah"  înseamnă a "te reintoarce, a reveni la sursa; a veni inapoi la fiinta originara"

Poezia ajută, este o cale.

aDa nemescu

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru preafrumoasa apreciere, doamnă Sofia Sincă!

[Sofia Sincă]

O mare forță de sugestie, evocată cu sensibilitate și grație induce cititorului puterea de a ști să prețuiască sacrificiul Mântuitorului. Viziunea poetului domină versurile într-o rugăciune sacră.

Deosebit de frumos!

Sofi