abecedarul clipei de acum

[Nuta Craciun]

 

în ochii tăi apele sunt tulburi
mă pot pierde cu uşurinţă 
ca-ntr-un anotimp mic şi opac
în care lumina e trasă la sorţi 

nimic nu mai aminteşte de ziua aceea
când ciopleai inimi
în lemnul cireşului din grădină...

marea din ochii tăi
are acum tristetea unui braţ de fântână
de care nu mai atârnă soarele

în zadar încerc să salvez literele
din albia ei 
şi să construiesc cu ele o cetate
se ofilesc între noi dispar 
aşa cum dispar noptile când intră în ziduri

mirându-se doar
ce urme minunate au lăsat pe nisip
tălpile noastre

[Nuta Craciun]

multumesc tuturor pentru ca ati trecut si mi-ati lasat generoase semne de lectura ... 

poemul e intr-adevar un poem de stare, un flash pe samanta din amintiri ...  Sofia, emotia nu prea poate urca la infinit pe scara zicerii, are si ea parametrii ei de intensitate, ar risca sa se sparga daca ar tot creste si-ar creste... glumesc, sa ma iertati ... despre final, da,  as vrea sa ramana "urmele" si le vreau " minunate", ma bucur ca am rezonat aici,  Nikol,  o sa vad cum pot schimba putin exprimarea ca sa raman pe idee.

 Mihaela, cu drag dinspre  "tristetea unui brat de fantana/de care nu mai atarna soarele", e un vers la care si eu tin,  Ana, multumesc pentru felul elegant in care te-ai aplecat supra textului meu,  

Vasilisia,  Valeria, da Coza , multumesc cu recunostinta semnelor voastre! 

[Sofia Sincă]

Jumătate adolescentin... Amintiri, amintiri...

Prima strofă promite, apoi totul scade în intensitate, după care-și revine pe la sfârșit.

Dar este doar părerea mea,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

tristetea

noptile

Imagini foarte plastice, rare...

Felicitări!

da Coza

[Nikol MerBreM]

"Ciopleai inimi în lemnul cireșului din grădină", mi-a plăcut mult! Uneori plaja se sfârșeşte, face loc stâncilor, dar dacă, măcar pentru o vreme, rămân urme minunate pe nisip, poate n-a fost în zadar...

[Mihaela Suciu]

Mi-a rămas urma versului:
„marea din ochii tăi
are acum tristetea unui braţ de fântână
de care nu mai atârnă soarele” Frumos!

[Valeria Merca]

Foarte frumos, Nuța! Finalul merită schimbat (e și părerea mea).

Am citit cu mare drag,

[Vasilisia Lazăr]

Finalul ar putea fi:

mirându-se doar
de urmele tălpilor noastre

rămase pe nisip

Tare frumos!