A doua Înviere

[Dumitru Ichim]

La noi în sat bătrânii mai vorbesc
de-a doua Înviere.
Uluitoare-i prima, vorba nu-i cunoaște
lumina toată spre-ai cuprinde zborul,
când cu făclii în noapte
se face înconjorul
prin taina ne-nțelesului de Paște.

Dar e frumoasă
și-nvierea-a doua -
aceeași pască, dar altcum aroma,
când peste moarte
pecete și-a pus Spicul,
nu-i nimeni să vorbească despre moarte,
ci despre Toma,
cum doar zugravu-a moșmolit tipicul.

După o noapte lungă-n priveghere,
ne-ntoarcem iar după amiază
cu ucenicii Lui în foișor...
Dar cum adică-a doua Înviere?
A înviat de două ori Hristos?
Zugravul tace până-a opta zi,
pe Toma cel necredincios
cu degetul în rană-a-l zugrăvi.

Ne place necredința și-am vrea așa să fie,
dar nu e,
punând penelul rana să I-o lipăie.
Imaginați-vă, ce om flămând
în loc din pâine să se-nfrupte,
rupându-o în două
ar încerca nepăsător precum un doftor
să o pipăie?

''Cât, Doamne, Te-am dorit!
Cuprinde-mă
și arde-mă de-i cu putință,
în învierea Ta ca să mă strâng,
să Te culeg.
Cu cât Te-mbrățișez mai mult,
mi-s brațele
tot mai setoase-n necredință.
Nu pot să cred, Te văd dar parcă-s orb,
nu-mi ești de-ajuns iubirii să Te sorb.
Nu cu un deget, ci-mbrățișarea plină!
Ai înviat și nu Te las fiindului părere.
Iubirea Ta o simt acum deplină!
Prin mine ești a doua Înviere -
hemoglobină cu hemoglobină!''

Zugravul n-a cetit
ce lui Ioan i s-a părut că nu ai spus,
când inima lui Toma - o singură suflare -
cu cea a lui Iisus
se contopise și slovă și dicteu.
Și ucenicul cel iubit
i-a răzuit lui Toma oftat amar și greu
și-atât a scris,
doar: ''Domnul meu
și Dumnezeul meu!''

Și evanghelia a-nchis.

DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario

[Valeria Merca]

Bine ați revenit printre noi cu frumusețe de Poezie, drag, Dumitru Ichim! 

[Dumitru Ichim]

Poezia este unică în literatura română prin interpretarea ne/neo-ortodoxă ( hai să mă laud singur, că-mi merge buhul de smerit ce sunt!  :))))) a unei expresii populare ''a doua Înviere''. Teologic nu există a doua înviere. Iisus a înviat o singură dată. Slujba Paștelui de la miezul nopții se numeste slujba Învierii. A doua zi, în jur de amiază, are loc vecernia (slujba de seară) iar cu această ocazie se citeste evanghelia în care Toma ''Necredinciosul'' se întâlneste cu Iisus cel înviat. Deci, la prima Înviere , am zice, s-a arătat Iisus ucenicilor, iar a opta zi se arată lui Toma, iar această arătare a doua oară în care era și Toma în popor a căpătat numele de Învierea a doua, pe care o sarbătorim în duminica Pastelui la vecernie.  Un alt punct original al poeziei este portretul ichimian al lui Toma. Iconografii îi prezintă pe Toma punând degetul în coasta lui Iisus. În poezia mea e o interpretare cu totul nouă în teologie. Când Iisus se arată a doua oară apostolilor, în poezia mea Toma e puțin jenat de nechibzuita lui afirmație că ''până când nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede'' și stă undeva rușinat. Iisus, îl vede, îi zâmbeste și ironic îl cheamă sa-i pipăie rănile folosind cuvintele lui Toma. Din sintagma ''Domnul meu și Dumnezeul meu'  putem reproduce scena adevărată, după  părerea poetului Ichim, în care cei doi se îmbrățișează. Ar fi fost ridicol ca Toma sa continuie cu necredința, sa-i descheie haina lui Iisus și sa-l analizeze medical,ci amândoi se aruncă unul în brațele celuilat si se îmbrățișează.

Iată cam ce-ar fi gândit Toma la întâlnirea cu Iisus:

Imaginați-vă, ce om flămând
în loc din pâine să se-nfrupte,
rupându-o în două
ar încerca nepăsător precum un doftor
să o pipăie?

''Cât, Doamne, Te-am dorit!
Cuprinde-mă
și arde-mă de-i cu putință,
în învierea Ta ca să mă strâng,
să Te culeg.
Cu cât Te-mbrățișez mai mult,
mi-s brațele
tot mai setoase-n necredință.
Nu pot să cred, Te văd dar parcă-s orb,
nu-mi ești de-ajuns iubirii să Te sorb.
Nu cu un deget, ci-mbrățișarea plină!
Ai înviat și nu Te las fiindului părere.
Iubirea Ta o simt acum deplină!
Prin mine ești a doua Înviere -
hemoglobină cu hemoglobină!''

PS

Nu învățați teologie după poezia lui Ichim  :))))

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă scriem Al Doilea Război Mondial, oare n-ar fi corect A Doua Înviere?

Mi-a fost dor de versul dvs!

da Coza

[Dumitru Ichim]

Vă mulțumesc, doamna Sincă!

[Sofia Sincă]

Învierea mică, în subiect fiind Toma necredinciosul. Preot-poet, dezvăluind cu suflet deschis tainele evanghelice, în ritm și înțeles liric.

Copleşitor de frumos!...

Vă mulțumim, domnule, Dumitru Ichim! Îmi era dor de versurile dvs. duioase!

Sofy