E în zadar...

[Vasilisia Lazăr]

(elidă)

 

Cărarea noastră scânteiază, sub al zăpezii lampadar:
E tot mai trist să văd cum pașii ni se-ntâlnesc atât de rar.

 

Își jeluiește vântul soarta, peste drumeagul necălcat:

E inutil să-mi fac iluzii, când pașii ni s-au depărtat.

 

Plutesc în ceață umbre albe, precum fantasme în pustiu:

E tot mai greu să cred că pașii ne-or regăsi într-un târziu.

 

Vin nori cu ciuturile pline, peste nămeți s-aștearnă ploi:

E în zadar s-acopăr hăul ce-adună pașii între noi.

[Vasilisia Lazăr]

Mihaela, mă bucur că versurile te-au sensibilizat!

Prețuire,

[Valeria Merca]

Fiind fan vers clasic, nu pot să nu-mi exprim admirația pentru promovarea acestui gen de poezie fixă (elida) ale cărei canoane ți le-ai însușit atât de bine, Lisia. Îmi plac nespus verbele pe care le-ai ales: au rezonanță. Muzicalitate, sensibilitate, eleganță. 
Am citit cu mare drag,

[Ionel Mony Constantin]

SPLENDID

Cred că poţi fi dată ca exemplu de ceea ce înseamnă inclusiv în poezie să "arzi etapele" Ne cunoaştem în ce fel şi cum am scris  amândoi, de prea multa vreme ca să mai existe  dubii asupra aprecierii mele

BIG LIKE!

Sunt încântat să văd POETA crescând şi înflorind în timp şi sub ochii mei

Meritul îţi  aparţine cu asupra de măsură!

[Tudor Cicu]

„Își jeluiește vântul soarta...” Se aude până în cer! Și muzicalitatea versurilor... frumos!

[gina zaharia]

Admirație, draga mea! Ai revenit în forță și te apreciez foarte mult. Dar și mai mult versul tău!

[Sofia Sincă]

Foarte frumos, foarte sensibil și bine gândită elida ta. Nu e puțin lucru să potrivești și povestea și versul și farmecul.

Îmi place teribil: Vin nori cu ciuturile pline.

Am, citit și am apreciat,

Sofi

[Mihaela Suciu]

O tânduire duioasă. Frumos!