Hoață

[gina zaharia]

Nu mă iubi, într-o seară mi-ai spus,

timpul meu e din gheață și miere,

ți-am dăruit un templu-n apus,

și-n plus,

eu sunt un ateu,

altă cetate nu-mi cere!

 

Continente albastre stau la masă cu noi.

O stradă aleargă. Copacii sunt goi.

Nu mă iubi, ai strigat

și ai luat orașul de mână.

În calea ta am săpat o fântână,

din când în când, un luceafăr aruncă alte stele pe masă,

liniștea se-mbracă-n mireasă.

 

Dacă ți-e frig, trage cămașa nopților blânde,

dacă te strig, tu glasu-mi ascunde.

Lupii mei pasc iarbă sărată,

mieii tăi  au masa bogată!

Nu mă iubi, mi-ai șoptit,

Sahara mă roade, mă strânge, mă-nvață,

Sahara e hoață,

e hoață,

e hoață...

[gina zaharia]

Arderi pe drumul fântânilor și într-o Sahară ușor invidioasă... :)

Vă mulțumesc  încă o dată, dle Valerian!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Laura! Mă bucur de citire și recitire!

[gina zaharia]

Da, Sofi, despre continentele  pe care alegem să ne trăim stările. Îți mulțumesc, draga mea!

[Ion Lazăr da Coza]

Nu mă iubi, într-o seară mi-ai spus,

timpul meu e din gheață și miere,

ți-am dăruit un templu-n apus,

și-n plus,

eu sunt un ateu,

altă cetate nu-mi cere!

Singurul care s-o lăudat că e ateu, sunt eu! Nu-mi amintesc să-ți fi cerut să nu mă iubești... Dimpotrivă, IUBEȘTE-MĂ!

(Sper ca soțul tău să știe de șagă, și mai sper ca Lisia să nu treacă pe aici - altfel, trec pe hamsii și pe ceapă verde din grădină...)

 Drag de versul tău!

da Coza

[Laura H.]

Atât de mult îmi place această poezie, Gina, nu mă mai satur să o citesc! Admirația mea!

[Sofia Sincă]

Despre planetă, despre pământ. Cuvintele sunt mesagerii gândurilor, ale simţurilor profunde și melancolice,

într-un registru vibrant, ca toate poeziile Ginei.

Deosebită plăcere a lecturării,

Sofi

[gina zaharia]

Vă mulțumesc, dle Valerian! Dacă reușesc să aduc niște stări, indiferent dacă ele încep cu o negație, nu pot decât să mă declar mulțumită. Duminică plăcută vă doresc!