Cu mâna Ta...

[Camelia Ardelean]

Cu mâna Ta pe clape de lumină,

E universul mai melodios

Și simfonii astrale pot să vină,

Cu fericiri vibrând de sus în jos.

 

Cu mâna Ta faci perle din păcate,

Topești zăpezi din suflete pustii,

Sculptezi apoi în inimi nestemate,

Le defrișezi păduri de zavistii.

 

Tu ne rechemi tăcut din agonie,

Un soare nou din ploi reconstruiești,

În lacrimi sapi o conștiință vie,

Transporți vecia-n carele cerești.

 

Pe-un șevalet de clipe demiurge,

Un curcubeu de vise creionezi,

Din palma blândă, pacea Ți se scurge,

Despovărezi destinul de corvezi.

 

Cu mâna Ta pe umerii-mi de ceară,

Ferestre-n cuget, pașnic, îmi deschizi,

Îmi iei pocalul cu ninsoare-amară,

Un „suvenir“ din anii-mi translucizi...

[Sofia Sincă]

Versuri mixate după un registru teologic, motivând doar cele bune, totul în albastru-roz. Blând El, blândă poezioara...

Am, citit cu plăcere,

Sofy

[Mihaela Suciu]

O odă Lui! Cât de mult ne spune o mână privind-o, dar și mai mult ne spune ea când ne sprijină!