Paroxism

[Mariana Bilic]

dacă aş putea 

m-aş reinventa 

din picături de nemărginire

scurse din cenuşa de-un alb absolut

al clipelor eterne 

aş fi existenţa remodelată

a trupurilor formate

din spirale ADN 

expulzate din abisuri de gândire

ca o revoltă a simţurilor

aş muşca mai avid

din carnea mov a

literelor aşternute pe hârtie

tânjind 

să iubesc pentru totdeauna

cuvintele turnate în forme perfecte

de elocinţa spiritelor mari 

ce dăltuiesc geniul în nemurire

scriind în memoria colectivă

emoţii perene

ce fac să înflorească pe veci sufletele...

tot mai flămândă de esenţa

ideilor ce mă pătrund

aş fi doar eu fără schisme 

dând viaţă

oglinzii sufletului 

ca rezultat al unei senzaţii

pure de iubire

atunci aş întelege

că realitatea existenţei noastre

e prinsă undeva

ca un fir de nisip neînsemnat

în meandre  infinite de univers.

[Agafia Drăgan]

Frumos! îmi place mesajul, remarc în mod deosebit finalul.

[Mariana Bilic]

Pretuire Sofia pentru observatii, sunt pertinente. Un ochi bine format sesizeaza ceea ce este de prisos! Multumesc mult de apreciere! Am luat aminte! Pe mine ma bucura nespus ca prin daruirea dv. ne ajutati pe noi incepatorii sa progresam, sa vedem neajunsurile. Pe mine acest fapt ma motiveaza. Cand primesti doar laude nu mai stii daca scriitura ta are valoare cat de cat...Reverenta Sofia!

[Sofia Sincă]

Filosofie literaturizată. Cuvântul prins din zborul lui, adulat în ramurile minţii, dorit a fi esenţă a universului ce surprinde şi dăruieşte visare, crezul poetic îşi subliniază menirea.

Un poem frumos, amplu, simțitor, dar se mai poate șlefui. E cam stufos pentru asemenea idee. De exemplu, aici, scurse din cenuşa de-un alb absolut - au aș zice, - scurse din alba cenuşă absolută

aici, a trupurilor formate - aș scoate pe a... și tot așa, redus ce e de prisos.

Asta pentru o definitivare rafinată a poemului. Și așa este foarte plăcut.

spiretelor - spiritelor.

Sofy cu apreciere!