Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Belean Maria Ileana]

nu pierd nici o mireasma a zilei frumusetii... as fi mai saraca cu un pas...

vin si in seara aceasta...

cu dragoste si lumina!

[mihai catruna]

[Sofia Sincă]

Descriere impresionantă a luminii difuze în care se scaldă potretul feeric al Evei, legănate de vise înspre porţile veşniciei. Versurile incită la dorinţa magiei, iar tabloul la văpăi arămii prin contopirea cu poezia.

Mereu admirativ, Sofy!

(am prins comentul cu nr.450! jubileu)

[gina zaharia]

trec azi si apar mâine

(n-ai cum să mă vezi)

 

azi ești în multe sunete
evadezi
într-un oraș boem
pornești odată cu avalanșele soarelui
pe secetă

porți o legătură de chei
și câțiva centimetri de pace
în umbra ta se cuceresc viori
rănite
războaiele anotimpurilor în care nu s-a scris
despre valsuri
și-au dat demisia
în zori

acum pot să merg prin descântec
sunt păpădia
învățată să rodească dincolo de ziduri
trec azi și apar mâine
portret pe diagonala unui zbor autentic

 

n-ai cum să mă vezi
câteodată sunt numai în tine

îmbraci haina pe dos
pasărea spin zvâcnește mereu mai intens
inconfundabil în pieptul tău

coboară seara
atunci îmi răsucești tăcerea spre răsărit
fantoma ta știe că port două chipuri
unul în lanțuri
altul pe cer

[gina zaharia]

Maria, gândul tău are culori superbe, mereu l-am primit cu drag. Din loc în loc - fântâini de suflet pe alei tainice, care-ți strigă numele. Te știu lângă mine și mi-e bine, draga mea!

Îmbrățișări de lumină!

[gina zaharia]

Poate că toamna a căzut într-o duminică de primăvară.  Atunci și-a construit  imperiul de sare.  Acolo și-au cusut cocorii straiele de drum, acolo au băut cosașii întemnițați în ierburi, licori de amiază.

Aveam drum prin dreptul soarelui și număram ramurile de pe dealurile fără număr, mereu aprinse în temnița vrăjită a timpului.

Niciodată nu mi-am îmaginat că dintr-un simbol pe crestele privirilor pot înălța un crez. E crezul dintr-o îngenunchere,  în brazda pe care pelerinul a sădit-o la streașina culorilor, sub unghiuri de o rară frumusețe artistică.

Sofy, lumea pictorului e brodată cu zori și azur deopotrivă. Important este să nu pierd punctele cardinale…

Mulțumesc!

[mihai catruna]

[Belean Maria Ileana]

am rugat vraja să mă deseneze gând'- o s-o rog si eu...cu siguranta ne va asculta...

pictura, meditatie, culoare si inaltare...

va felicit cu drag ...

[Sofia Sincă]

Veşnicia o dă gândul din amintiri ancestrale, iubirea de frumos, tăcerea vântului ce adăposteşte clipa, versul poetului alunecând pe lângă penelul pictorului. Puterea vrajei cuprinde şi piatra.

Plecăciune în faţa voastră artiştilor!

La fel, weekend minunat, Gina!

[gina zaharia]

coroana cu petale de piatră

 

m-am trezit într-o enigmă

venită din nopţi polare  -  

ghem de foc prin anotimpuri încălzite la piept

într-o mână aveam undele lacurilor

pe umeri aroma darurilor salbatice

și câteva fulgere răvăşite 

 

conuri de gând culegeau rădăcini

din care făceam leacuri amare

nicăieri fereastra aceea nu mai sălăşluise atâtea vremuri

se furişa în cupe

cu scântei de secunde

care fixau din când în când coroana de piatră

 

aveam degetele prinse în condeiul de stări

am rugat vraja să mă deseneze gând

m-a fotografiat culoare

am rugat vântul să mă aştearnă nisip

mi-a dat o galaxie de adieri

am rugat iubirea să-mi citească un crez

dar m-a transformat

într-un citat nedefinit

 

langa mine vesnicia  împletea o șoaptă…